Uneori citesc jurnalele din anii anteriori si mi-e greu sa cred ca David s-a schimbat atat de mult. in urma cu unul-doi ani jocul lui era simplu, stereotip, cu greu il faceam sa se desprinda din plimbarea masinutelor pe orizontala sa mai faca si altceva. Acum, in schimb tot timpul face ceva, de fapt nu suporta sa aiba timpi morti. De cele mai multe ori trece singur de la o activitate la alta, el detine controlul jocurilor.
Este un tip activ. Printre distractiile lui favorite se numara:
-plimbatul cu tricicleta pe strada, in fiecare seara cand vine de la gradi. Nici macar nu ne schimbam de haine: unde e cheta chiocie? iar dupa ce o gaseste se posteaza in fata portii a tada, vino, mami...nu e chinele maie! (cainele mare tine uneori ca sa intram in curte!)
- "cititul" cartilor, de fapt comentam fotografii din enciclopedii, carti coperate de copii specifice varstei sale. asa a invatat ca "abiobiu zboa sus ael" avionul zboara sus in aer, "tenu a cina" (trebul pe sina) si "titi a tada" (masina merge pe strada).
- sa bage rufele la spalat, sa urmareasca programele (asta post, asta umeaza- cand vorbeste despre programe, urmarind schimbarea lor)
-il iubeste pe Mickey Mouse si pe Mos Craciun
- improvizeaza la pian mereu melodii surprinzatoare
- il plac parcurile, plimbarile, supermarketurile.
-vorbeste non stop, chiar daca majoritatea sunt cuvinte stalcite, sau unele expresii sun usor stereotipe.
David e mereu in miscare, atent la ce e in jurul lui, David e fericit!
joi, 9 decembrie 2010
joi, 2 decembrie 2010
Mini vacanta de 1 decembrie
Ce bine e cand suntem acasa noi 3! Afara ploua, bate vantul, e frig si David a fost nevoit sa stea in casa. La inceput nu prea s-a impacat cu ideea, pentru ca el este adeptul miscarii, a plimbarilor pe strada cu bicicleta, a pictatului in foisor.
-Opeste poaia, mami!
- Nu pot.
-tati poate! Opeste poaia tati!
Pentru ca nici eu, nici tati nu am gasit butonul de oprit ploaia, am inceput sa lucram una, alta in casa. Si-a regasit cu drag jucariile cu care nu se mai intalniste din primavara, am repetat alfabetul, ne-am jucat cu masinutele. Bicicleta rosie este insa in casa si se mai deplaseaza cu ea dintr-o camera in alta.
Zilele astea am reusit doua lucruri grozave:
-sa-l invatam pe EU David vorbea mereu despre el la persoana a III-a si mi-a pus in cap sa exersez EU, MIE, AL MEU. De cate ori spune ceva legat de el il corectam si-l puneam sa repete dupa mine. Si din cand in cand sa spuna eu sunt David.
Am mers la mamaie si uitandu-se in oglida il adus ca spune ala e eu!!!!
Deci, cum ar spune maestrii terapiei ABA a generalizat itemul!
-sa distinga ce e adevarat de ce e in poza
Noi i-am facut tot felul de jetoane cu obiecte, si David adora sa "citeasca" carti cu poze. Zilele astea aduceam obiecte si-i spuneam asta e poza cu babana, asta e adevarat, asta e poza cu televizorul si asta e adevarat. etc.
Il duc mai alaltaieri la wc si alaturi era o revista, cu o fata pe coperta. Se uita David zambind la mine si la coperta:
fata e poza, nu e adat (adat=adevarat)
mami e fata, e adat!
Evrika! Bravo David. Acestia sunt doi pasi foarte importanti in devenirea ta!
Asa ii construiesc mintea baiatului meu; bucatica cu bucatica.
luni, 22 noiembrie 2010
Discriminare si iertare
Ne continuam viata noastra, cu frumusetea rutinei care ne inconjoara. Programul meu de lucru este mai scurt, asa ca David sta fara mine doar cand merge la gradi. Eu il duc, eu il iau, ne jucam tot timpul, vorbim, suntem fericiti. Tati se implica foarte mult in recuperarea lui David, gaseste si el solutii sa iesim din anumite situatii (pleaca mami la serviciu si david e acasa o zi. cum pleaca mami si David ramane acasa? Cu tati!). Pot spune ca suntem fericiti. Noi trei cu lumea noastra buna pe care o construim in casuta noastra, in oamenii care ne sunt aproape, cu cei care ne inteleg, ne iubesc, ne ajuta. Noi trei si restul lumii!
Intr-o zi merg sa-l iau pe David de la gradi si vad ca un coleg de grupa il imbrancea. Era prima data cand cineva manifesta un act de violenta asupra fiului meu, el nu stie nici macar ce e trasul de maneca, "na/na" la fundulet. Pentru David violenta fizica, verbala, de orice fel nu exista i nici nu avem chef sa invete la 4 ani de la un pusti de la gradi. In fine, copilul respectiv nu avea nicio vina, dar doamna era cea care ar fi trebuit sa ia atitudine. Am vorbit cu "agresorul" Andrei ca si cum vorbeam cu educatoarea spunandu-i ca nu trebuie sa-si faca singur dreptate, ca David este exclus sa fi facut ceva care sa-l supere, ca daca are o problema sa se adreseze doamnei.
Ea a sarit repede sa se scuze ca n-a fost atenta o clipa si asa a aparut incidentul. Am trecut cu greu peste momentul acesta, foarte greu. N-au trecut nici doua zile si observ ca la panou erau expuse lucrarile tututror copiilor din grupa, numai a lui David nu. Eu le creasem fisele acelea, am obiceiul sa le ajut pe doamne cu fise.
-Fisa lui david nu e la panoul.
-Nu, nu am pus-o
-De ce?
-Era urata, niste mazgaleli, n-a facut nimic ca lumea. daca tineti neaparat o pun, e prin dulap.
Am simtit ca-mi fuge panantul de sub picioare....m-am infuriat brusc.
-Nu mai mare niciun rost acum, e cam tarziu, imi pare rau ca asta e parerea dumneavoastra despre fiul meu dupa 3 luni de lucru.
-sa stii ca nu face nimic bun la gradi...
-Doamna, de cand ati venit in grupa asta v-am spus ca nu e la nivelul colegilor sai. sunt constienta de nivelul copilului meu, dar asta nu inseamna ca nu lupt in continuare pentru recuperarea lui.
-Trebuie lucrat si acasa cu el, nu toata munca la gradinita.
Am plecat trantind usa.Cum isi permite? Chair asa cum isi permite ea, sa-si bata joc de munca, iubirea, rabdarea,asteptarea, sufletul si speranta unor oameni. Cine-i da dreptul???
A doaua zi am mers la director (o doamna extrem de intelegatoare si toleranta cu noi) am cerut trasferul la alta grupa si mi l-a dat instant, numai ca pustiul meu a spun NU, ea a decis sa ramana cu doamna lui. Noroc ca era doamna Ioana in urmatoarele 5 zile. Dansa nu mai stia cum sa laude progresele lui David si cooperarea cu ea si a insistat sa ramanem...
am ramas. Joia trecuta s-a intors doamna Luminita. I-am spus sa avem o relatie normala si sa-si rezivuiasca atitudinea fata de David si sa faca ceea ce meseria ii impune. Mi-a dat impresia ca pricepe.
Eu acord oamenilor in general a doua sansa, cred ca pot invata din greselile lor.
Dar pe a treia nu. Nu cand e vorba de fiul meu. Cel mai fericit si iubit copil din lume.
Intr-o zi merg sa-l iau pe David de la gradi si vad ca un coleg de grupa il imbrancea. Era prima data cand cineva manifesta un act de violenta asupra fiului meu, el nu stie nici macar ce e trasul de maneca, "na/na" la fundulet. Pentru David violenta fizica, verbala, de orice fel nu exista i nici nu avem chef sa invete la 4 ani de la un pusti de la gradi. In fine, copilul respectiv nu avea nicio vina, dar doamna era cea care ar fi trebuit sa ia atitudine. Am vorbit cu "agresorul" Andrei ca si cum vorbeam cu educatoarea spunandu-i ca nu trebuie sa-si faca singur dreptate, ca David este exclus sa fi facut ceva care sa-l supere, ca daca are o problema sa se adreseze doamnei.
Ea a sarit repede sa se scuze ca n-a fost atenta o clipa si asa a aparut incidentul. Am trecut cu greu peste momentul acesta, foarte greu. N-au trecut nici doua zile si observ ca la panou erau expuse lucrarile tututror copiilor din grupa, numai a lui David nu. Eu le creasem fisele acelea, am obiceiul sa le ajut pe doamne cu fise.
-Fisa lui david nu e la panoul.
-Nu, nu am pus-o
-De ce?
-Era urata, niste mazgaleli, n-a facut nimic ca lumea. daca tineti neaparat o pun, e prin dulap.
Am simtit ca-mi fuge panantul de sub picioare....m-am infuriat brusc.
-Nu mai mare niciun rost acum, e cam tarziu, imi pare rau ca asta e parerea dumneavoastra despre fiul meu dupa 3 luni de lucru.
-sa stii ca nu face nimic bun la gradi...
-Doamna, de cand ati venit in grupa asta v-am spus ca nu e la nivelul colegilor sai. sunt constienta de nivelul copilului meu, dar asta nu inseamna ca nu lupt in continuare pentru recuperarea lui.
-Trebuie lucrat si acasa cu el, nu toata munca la gradinita.
Am plecat trantind usa.Cum isi permite? Chair asa cum isi permite ea, sa-si bata joc de munca, iubirea, rabdarea,asteptarea, sufletul si speranta unor oameni. Cine-i da dreptul???
A doaua zi am mers la director (o doamna extrem de intelegatoare si toleranta cu noi) am cerut trasferul la alta grupa si mi l-a dat instant, numai ca pustiul meu a spun NU, ea a decis sa ramana cu doamna lui. Noroc ca era doamna Ioana in urmatoarele 5 zile. Dansa nu mai stia cum sa laude progresele lui David si cooperarea cu ea si a insistat sa ramanem...
am ramas. Joia trecuta s-a intors doamna Luminita. I-am spus sa avem o relatie normala si sa-si rezivuiasca atitudinea fata de David si sa faca ceea ce meseria ii impune. Mi-a dat impresia ca pricepe.
Eu acord oamenilor in general a doua sansa, cred ca pot invata din greselile lor.
Dar pe a treia nu. Nu cand e vorba de fiul meu. Cel mai fericit si iubit copil din lume.
vineri, 5 noiembrie 2010
A venit Claudia
David este în vacanţa intertrimestrială. Marţi mi-am luat eu o zi de concediu, în rest a stat cu tata şi cu "mamaie Acheta". Ieri a venit Claudia, singura terapeuta din vechea gardă, ca să zic aşa cu care ne vedem din când în când.
Când a vazut-o întâi a vociferat " Nu vine Audia!, unde e mami?..." am plecat cu greu de dimineaţă, mi se rupea sufletul de el să văd cât suferă că rămâne fără mine...
Până la urmă a acceptat-o şi chiar s-au distrat ziua întreagă.
Cert e că seara, Claudia ne-a spus că, deşi a trecut doar o lună şi jumătate de când n-a mai stat cu el progresele sale sunt vizibile, pronunţă mult mai bine cuvintele şi şi-a îmbăgăţit vocabularul. este spontan, plin de energie (să-l vedeţi cum aleargă cu tricicleta pe stradă!!!!) şi cognitiv-comportamental este mult mai bine!
Ne-am bucurat foarte mult. Am convenit cu ea să vină odată pe lună ca la un fel de evaluare. Mi-e tare dragă, e un copil bun Claudia şi cred că va fi într-o zi un terapeut pe cinste!
Ce-a mai facut David între timp...
- Are acasă "piamiu", de fapt un sintetizator grozav şi se distrază impovizând!
-Marţi a făcut o pictură abstractă, dar foarte interesantă pe care i-am expus-o în foişor.
-Într-o seară ne întorceam cu maşina acasă şi cânta o piesă românească al radio. Am început să cânt şi eu, dar fiu meu mi-a spus clar " Nu câtă mami, câtă fata!". a fost atât de drăguţ....
Şi încă ceva: încercaţi PURE DHA, este un produs grozav, care chiar ajută, este un neurotrofic ok.
Când a vazut-o întâi a vociferat " Nu vine Audia!, unde e mami?..." am plecat cu greu de dimineaţă, mi se rupea sufletul de el să văd cât suferă că rămâne fără mine...
Până la urmă a acceptat-o şi chiar s-au distrat ziua întreagă.
Cert e că seara, Claudia ne-a spus că, deşi a trecut doar o lună şi jumătate de când n-a mai stat cu el progresele sale sunt vizibile, pronunţă mult mai bine cuvintele şi şi-a îmbăgăţit vocabularul. este spontan, plin de energie (să-l vedeţi cum aleargă cu tricicleta pe stradă!!!!) şi cognitiv-comportamental este mult mai bine!
Ne-am bucurat foarte mult. Am convenit cu ea să vină odată pe lună ca la un fel de evaluare. Mi-e tare dragă, e un copil bun Claudia şi cred că va fi într-o zi un terapeut pe cinste!
Ce-a mai facut David între timp...
- Are acasă "piamiu", de fapt un sintetizator grozav şi se distrază impovizând!
-Marţi a făcut o pictură abstractă, dar foarte interesantă pe care i-am expus-o în foişor.
-Într-o seară ne întorceam cu maşina acasă şi cânta o piesă românească al radio. Am început să cânt şi eu, dar fiu meu mi-a spus clar " Nu câtă mami, câtă fata!". a fost atât de drăguţ....
Şi încă ceva: încercaţi PURE DHA, este un produs grozav, care chiar ajută, este un neurotrofic ok.
vineri, 22 octombrie 2010
pianul
Am observat in ultimele luni ca David reactiona in mod evident la vederea unui pian sau la sunetele emise de acest instrument muzical. Ieri am fost la gradi (as vrea ca toti sa aveti norocul unei gradinite pline de intelegere ca a noastra!) l-am scos de la dansuri (nu participa cu placere la ore de aerobic) si am cerut sa incerce pianul. Joia era ziua de pian. Doamna director a chemat profesoara, am facut cererea de inscriere si am cerut permisiunea de a-l insoti la prima lui lectie.
David, cand face o activitate noua are nevoie de validarea mea daca lucrul acela e bun, corect se uita-n ochii mei sa caute ok-ul pentru ceea ce sace. Stiam ca trebuie sa fiu la prima ora. L-am asezat pe scaunelui din fata orgii (pianul este de fapt o orga) si doamna a disparut. si bine a facut.
David, canta , mami la pian! Am atins cu degetele mele claviatura. A atins si el. Degetelele acelea mici erau parca nerabdatoare sa descopere sunetele ca pe ceva indelung asteptat. Le misca atat de firesc de la un capat la celalat, de parca de luni bune face asta.
L-am privit. Era relaxat, incantat. Din cand in cand imi cauta privirea sa-i spun ca face bine, ca poate continua.
Apoi mi-a spus si el: Taten câtă a piamiu!
Da mami, bravo, cânţi foarte frumos!
Seara am vorbit la telefon cu bunicile lui şi le-a spus singur că el cântă.
Si voiam sa va mai spun un secret. incă de cand eram insarcinata imi doream un singur lucru: copilul meu sa fie fericit. Nu ilustru, nu genial, nu cu coronita la scoala, pur si simplu fericit. Asa este David in momentul de fata, cel putin cat noi doi suntem impreuna FERICIT!!!! Rade, vorbeste tare, ne luam in brate, ne pupam, alergam pe strada cu bicicleta, gatim amandoi, facem curat. L-am facut sa descopere lumea si mai ales L-AM INVATAT SA IUBEASCA. SA AIBA BUCURIA DE A TRAI.
Poate ca nu va fi premiant, poate ca nu va merge la facultate, dar va fi un ins atat de fericit, incat zambetului lui va fi in stare sa faca lumea asta mai buna.
De la 1 noiembrie mi-am scurtat si orele de lucru la serviciu. Vom avea si mai mult timp sa traim intens clipele noastre. Va repet si am sa repet pana veti intelege: nu ABA vindeca autismul, ci iubirea, implicarea totala a mamei.
Invata-ti copilul sa rada, sa iubeasca, sa aiba incredere in tine si apoi, zi de zi arata-i lumea si vei reusi!
David, cand face o activitate noua are nevoie de validarea mea daca lucrul acela e bun, corect se uita-n ochii mei sa caute ok-ul pentru ceea ce sace. Stiam ca trebuie sa fiu la prima ora. L-am asezat pe scaunelui din fata orgii (pianul este de fapt o orga) si doamna a disparut. si bine a facut.
David, canta , mami la pian! Am atins cu degetele mele claviatura. A atins si el. Degetelele acelea mici erau parca nerabdatoare sa descopere sunetele ca pe ceva indelung asteptat. Le misca atat de firesc de la un capat la celalat, de parca de luni bune face asta.
L-am privit. Era relaxat, incantat. Din cand in cand imi cauta privirea sa-i spun ca face bine, ca poate continua.
Apoi mi-a spus si el: Taten câtă a piamiu!
Da mami, bravo, cânţi foarte frumos!
Seara am vorbit la telefon cu bunicile lui şi le-a spus singur că el cântă.
Si voiam sa va mai spun un secret. incă de cand eram insarcinata imi doream un singur lucru: copilul meu sa fie fericit. Nu ilustru, nu genial, nu cu coronita la scoala, pur si simplu fericit. Asa este David in momentul de fata, cel putin cat noi doi suntem impreuna FERICIT!!!! Rade, vorbeste tare, ne luam in brate, ne pupam, alergam pe strada cu bicicleta, gatim amandoi, facem curat. L-am facut sa descopere lumea si mai ales L-AM INVATAT SA IUBEASCA. SA AIBA BUCURIA DE A TRAI.
Poate ca nu va fi premiant, poate ca nu va merge la facultate, dar va fi un ins atat de fericit, incat zambetului lui va fi in stare sa faca lumea asta mai buna.
De la 1 noiembrie mi-am scurtat si orele de lucru la serviciu. Vom avea si mai mult timp sa traim intens clipele noastre. Va repet si am sa repet pana veti intelege: nu ABA vindeca autismul, ci iubirea, implicarea totala a mamei.
Invata-ti copilul sa rada, sa iubeasca, sa aiba incredere in tine si apoi, zi de zi arata-i lumea si vei reusi!
vineri, 1 octombrie 2010
Adevar graiesc copii
Azi am sa scriu putin din lipsa de timp
Vreau sa va povestesc ce s-a intamplat ieri. S-a dus Florin sa-l ia de la gradinita si o fetita l-a tras de mana:
- Tata lu david?...vreau sa-ti spun ceva.
-Spune!
- Sa stii ca David a invatat sa vorbeasca!
A fost cel mai frumos compliment auzit vreodata e el, de mine. A fost ca si cand micuta aceea ne-ar fi dat un premiu pentru „intraga activitate“. A fost cevaul pe care-l asteptam de mult.
A fost...
si inca ceva
L-a picat ploaia zilele trecute si a cocluzionat APA E UDA!!!!
Cea mai draguta concluzie a sa.
miercuri, 29 septembrie 2010
In trecut si in prezent
David si-a uitat ieri la gradi noul sau joc cu labirint. Il indragise foarte mult, dar fiind prea ocupat sa-si manance negresa la plecarea de la gradi nu l-a mai luat. Ajuns acasa mi-l tot cerea :unde e ocu bia (unde e jocul cu binla). La gradi, i-am spus. iar el A, da, e a ghidi, dute ia! Mami, dar e tarziu, nu mai putem merge la gradi, il luam maine dimineata.
Azi, cum s-a trezit s-a uitat fix la mine, a zambit si mi-a zis Dute a ghide, ocu bia! Vai, mama, n-ai uitat unde e jocul, hai sa ne imbracam si sa mergem. Uite un motiv sa mergem cu drag la gradi.
Spun asta, deoarece el inca mai plange dimineata cand ii las in sala de grupa, dar doamnele imi spun ca-n scurt timp isi revine si-si vede de joaca si de activitati.
Nu mai doarme de pranz la gradi, rade, vorbeste, face tot felul de giumbuslucuri. M-am bucurat nespus cand o doamna ingrijitoare mi-a declarat ca "David e mult mai obraznic decat anul trecut!", adica indraznet, vorbaret, PREZENT.
A invatat ca-l cheama si Mihalcea, pentru ca mai sunt inca 2 David in grupa si, cand se face prezenta el trebuie sa raspunda afirmativ la numele intreg. E o gradinita grozava una peste alta. 192, Pisicile Aristocrate. Aici am avut noroc. O parte din doza de noroc care intearca sa ia locul "ghinionului" initial.
Revenind acum la drumul progresului...
Primul cuvant asociat clar de un obiect a fost coco; care insemna tot aerul conditionat. Totul s-a bazat pe multa rabdare si repetare. Daca vrei sa faci un copil autist sa vorbesca trebuie sa pornesti de la lucrurile care-i plac, care-l intereseaza in mod evident, nu de la ce ar trebui sa stie. Nu e musai sa spuna mama sau tata, va invata in timp sa va iubeasca si apoi sa va denumeasca. Autismul nu inseamna lipsa sentimentelor, dimpotriva, iubirea lor este mult mai intesa, dar nu incep cu persoanele, ci cu lucrurile.
Asa a invatat si primele verbe, tot pornind de la aer. Aveam ventilator in bucatarie. Pentru David era tot una, apasam butonul si spuneam porneste apoi il stingeam.
-vrei sa se invarta? Da?
-....
-Spune da!
-...
Intr-o zi a spus da. Primul pas era gata.
-Vrei sa se invarta?
-da!
-spune invarte!
-da!
_apasand pe buton Uite aerul de invarte. uita-te la mine. in-var-te!
-ta-te-te (asa a putut el sa spuna)
-Ok!
Tot folosindu-ma de aer l-am invatat si oprit si portit.
In literatura de specialitate se spune ca inchisul si deschisul usilor, aprinsul si stinsul becurilor sunt semne clare de autism. Asa, si? Foloseste-te de ele, pentru a-l invata pe copil lucruri. Il spuneam aprinde becul, stinge becul. Si-i zambeam ca a reusit si-l laudam si ma bucuram sincer ca poate. Copilul SIMTE daca ceea-i spui corespunde cu ceea ce ai in suflet. De aceea mama e mai importanta decat terapeutul ABA. Bravo de mama, chiar inseamna bravo!
Sii care e primul semn ca va fi ok copilul si ca va incepe sa acumuleze cunostinte?
ATUNCI CAND INCEPE SA IMITE. Primul exercitiu de imitatie pe care l-am facut cu David a fost sa lovim cu o lingura de lemn in fundul unei oale. Eu de cateva ori, el de cateva ori, eu cu oala mea, el cu a lui. Pe langa imitare, atentia lui invata sa se focuseze.
Daca-l faci sa te imite in actiuni, sa-ti raspunda la comenzi simple (da-mi cana, telefonul etc) atunci esti pe drumul cel bun!
Azi, cum s-a trezit s-a uitat fix la mine, a zambit si mi-a zis Dute a ghide, ocu bia! Vai, mama, n-ai uitat unde e jocul, hai sa ne imbracam si sa mergem. Uite un motiv sa mergem cu drag la gradi.
Spun asta, deoarece el inca mai plange dimineata cand ii las in sala de grupa, dar doamnele imi spun ca-n scurt timp isi revine si-si vede de joaca si de activitati.
Nu mai doarme de pranz la gradi, rade, vorbeste, face tot felul de giumbuslucuri. M-am bucurat nespus cand o doamna ingrijitoare mi-a declarat ca "David e mult mai obraznic decat anul trecut!", adica indraznet, vorbaret, PREZENT.
A invatat ca-l cheama si Mihalcea, pentru ca mai sunt inca 2 David in grupa si, cand se face prezenta el trebuie sa raspunda afirmativ la numele intreg. E o gradinita grozava una peste alta. 192, Pisicile Aristocrate. Aici am avut noroc. O parte din doza de noroc care intearca sa ia locul "ghinionului" initial.
Revenind acum la drumul progresului...
Primul cuvant asociat clar de un obiect a fost coco; care insemna tot aerul conditionat. Totul s-a bazat pe multa rabdare si repetare. Daca vrei sa faci un copil autist sa vorbesca trebuie sa pornesti de la lucrurile care-i plac, care-l intereseaza in mod evident, nu de la ce ar trebui sa stie. Nu e musai sa spuna mama sau tata, va invata in timp sa va iubeasca si apoi sa va denumeasca. Autismul nu inseamna lipsa sentimentelor, dimpotriva, iubirea lor este mult mai intesa, dar nu incep cu persoanele, ci cu lucrurile.
Asa a invatat si primele verbe, tot pornind de la aer. Aveam ventilator in bucatarie. Pentru David era tot una, apasam butonul si spuneam porneste apoi il stingeam.
-vrei sa se invarta? Da?
-....
-Spune da!
-...
Intr-o zi a spus da. Primul pas era gata.
-Vrei sa se invarta?
-da!
-spune invarte!
-da!
_apasand pe buton Uite aerul de invarte. uita-te la mine. in-var-te!
-ta-te-te (asa a putut el sa spuna)
-Ok!
Tot folosindu-ma de aer l-am invatat si oprit si portit.
In literatura de specialitate se spune ca inchisul si deschisul usilor, aprinsul si stinsul becurilor sunt semne clare de autism. Asa, si? Foloseste-te de ele, pentru a-l invata pe copil lucruri. Il spuneam aprinde becul, stinge becul. Si-i zambeam ca a reusit si-l laudam si ma bucuram sincer ca poate. Copilul SIMTE daca ceea-i spui corespunde cu ceea ce ai in suflet. De aceea mama e mai importanta decat terapeutul ABA. Bravo de mama, chiar inseamna bravo!
Sii care e primul semn ca va fi ok copilul si ca va incepe sa acumuleze cunostinte?
ATUNCI CAND INCEPE SA IMITE. Primul exercitiu de imitatie pe care l-am facut cu David a fost sa lovim cu o lingura de lemn in fundul unei oale. Eu de cateva ori, el de cateva ori, eu cu oala mea, el cu a lui. Pe langa imitare, atentia lui invata sa se focuseze.
Daca-l faci sa te imite in actiuni, sa-ti raspunda la comenzi simple (da-mi cana, telefonul etc) atunci esti pe drumul cel bun!
marți, 28 septembrie 2010
Folosirea timpului trecut
Ieri David a mai facut ceva surprinzator. Mi-a povestit din propie initiativa 3 experiente noi folosind pentru prima oara timpul trecut:
- POŞT TATI A PAPAII (am fost cu tati la copii)
-poşt mami a ghidi (am fost cu mami la gradi)
-acut nani a ghidi (am facut nani la gradi)
A fost uluitor de-a dreptul! Chiar ma gandeam zilele trecute cum il voi putea face sa nu mai fie totul in prezent si sa-si poata povesti aminitirile folosind un timp verbal cat de cat corect. Si, ca de fiecare data a fost repetitia zilnica a unei actiuni pe care vrea sa si-o insuseasca.
Ma intreba Oana la postarea trecuta cum vine treaba cu instinctul amtern si cum am facut noi progrese fara terapeuti. Metoda e simpla, dar...anevoioasa!
Cand David facea ABA la inceput eram incantata. Intrau si ieseau oameni competenti, se scriau pagini in dosarele de lucru, se faceau sedinte. Mi se parea o treaba importanta. (ca o paranteza Claudia, una dintre terapeute e prietena noastra si acum, pentru ca David o place si e chiar deosebita). Pana-ntr-o zi cand am realizat ca aceasta metoda nu este potrivita pentru fiul meu si, poate si pentru alti copii. De ce? pentru ca totul se desfasoara in aceeasi incapere la masuta, iar copilul cu greu poate generaliza notiunile invatate (mecanic) in restul casei, in vizita, in parc.
ABA il facea pe David sa sa inchisa si mai mult in el. Oricat de dragute ar fi fot terapeutele, se ascundea in alta camera cand veneau, pentru ca stia ce urmeaza. veti spune oare ca ABA este un sistem structurat, care, cu pasi mici il invata pe copil notiunile importante. Si da si nu. Dar, atunci cand ai un copil normal cum il inveti toate cele? Zi de zi, oferindu-i contexte necesare invatarii.
Asa am pornit cu David, invatandu-l sa traiasca normal, in familie si sa incerce sa se adapteze la situatiile care sunt specifice varstei lui.
Ritualul este foarte important, actiunile de dimineata, drumul pana la gradi, repepe pe drum. De exemplu David a fost intotdeauna fascinat de aerele conditionate si, intr-o zi unul nu se invartea si i-am spus "daca vrei sa sa invarte SUFLA spre el si i-am aratat de cateva ori cum sa faca asta. Am avut noroc, cineva i-a dat drumul si a inceput sa se invarta (MULTUMESC, cineva!) David a facut legatura cu suflatul meu si de atunci face asta. Asa am rezolvat si problema unui exercitiu primar de logopedie: suflatul.
-I-am explicat de fiecare data ce fac, fara a-i cere ceva in scumb. "Uite, mami scoate un morcov din frigider. Unde e? (e bine sa creezi putin suspans) A!!! Uite-l\! Uite morcovul! Mmmm, ce bine arata!.
-Era reticent la cereale cu lapte. Imi puneam eu in farfurie si mancam cu pofta si-i spuneam "Mami papa cereale cu lapte. Mmmm, ce bun e! Vrei si tu? N-a vrut saptamani in sir pana cand intr-o zi cand isi manca cerealele simple cu a luat cutia ce lapte si a facut gestul sa toarne in farfurie. L-am intrebat "vrei?" iar el mi-a sus "vei". si asa a papat David cereale cu lapte.
Voi mai scrie despre exercitiile de invatare a notiunilor...
\Cat priveste prejudecatile celor din jur despre copii cu nevoie speciale.... Sincer nu prea mi-a pasat. Uneori m fost chiar persiflanta cu cei bin jur daca exagerau. "Vai dar are 3 ani si nu vorbeste!" "Sincer, doamna nu e problema dumneavoastra". "Asa e unii vorbesc mai tarziu, asa sunt baietii!". PANA AICI! asta e replica pe care o urasc cel mai tare. N-a stat nicio persoana "binevoitoare" pe la usile de neuropsihiatrie ca sa i se scrie autism pe o foaie fara prea multe evaluari, n-a spus nimeci de mii de ori "mama" ca sa aiba abia la 2 ani si 10 luni acest cuvant. Cine n-a trait toate astea n-are dreptul sa judece sau sa emita vreo parere deste un parinte cu copil cu probleme! Asa ca, de ce mi-ar pasa de parerea lor?.... De a voastra, in schimb in pasa, caci numai voi stiti despre ce vorbesc.
joi, 23 septembrie 2010
Am revenit....
A trecut jumatate de an de cand am luat decizia de a nu mai scrie. Acum a revenit, n-am putut sta prea mult deoparte. Stiu ca sunt multi parinti care inca se mai intreaba unde au gresit si ce este de facut pe mai departe. Am si eu in prejma o astfel de cunostinta. Isi canalizaza energia pe pe nu poate face copilul ei si pe greselile celor din jur.
Eu am facut prea putin timp treaba asta, apoi mi-am luat inima in dinti si am plecat la un nou drum, pe care specialistii l-au numi „dupa ureche“, dar mie imi place sa-l numesc „dupa instinctul matern“.
Autismul oameni buni nu este o boala in sine, ci un simptom al unei afectiuni neurologie ori genetice. Pornind de la asta am mai inceput o serie de investigatii pentru a elimina ipotezele care-mi invadasera mintea:
-boli neurodegenerative
-anemia care poate induce retard mental
-diabetul
-i-am verificat toate valorile sangelui, urinei etc
totul normal.
la inceputul lui septembrie am facut si testul de auz, la Grigore Alexandresu. Este gratis daca aduci toate hartiile cerute, dar traumatizant si pentru copil si pentru mama, deoarece se face cu anestezie generala. Credeam intr-un final ca nu aude bine (desi prinde orice soapta!) si de aceea nu ar vorbi corect... Negativ din nou.
Pe 5 octombrie am programare la un neurolog de mare recunoastere si spre sa-i recomande un RMN, pentru a scapa si de obsesia leziunilor pe creier. (intr-adevar, ma uit cam mult la dr House in ultimul timp!)
Pe 14 septembrie a fost ziua Mokului. Am dat o petrecere pe cinste la noi la curte, i-am invitat pe toti copii de pe strada (de pe 13 mai ne-am mutat la noi la curte). Cu exceptia unor momente, nu-ti dadeai seama ca intre copilul meu este diferit cu ceva fata de ei. Oricum de cand locuim aici foarte multe lucruri s-au schimbat. In bine. Noi suntem mai relaxati, David este muuuult mai deschis catre lume.
Vai ce multe am de spus... David vrea a trada, adica la strada, a invatat sa mearga cu tricicleta, intra in curte la vecinul nostru Marin si-i cere bicicletele nepotilor, socializeaza cu oricine, vorbeste cu caini prin gard, chiar a invatat sa ne mai si traga pe sfoara, la sfarsitul anului scolar a spus cu doaman lui prima poezei Ursul cafeniu, l-a adus pe cocosul Sande al Bucuresti pe post de pet.
E inca in urma, dar cu mult inainte fata de asta primavara.
Am incercat sa-l lasam la tara cateva zile (e topit dupa tot ce inseaman tara), cu toate ca nu prea putem trai fara el. Toata noaptea n-a inchis un ochi strigand in continuu „mami, maaaamiii, vino la mine acu, acu.“ Maica-mea, cu toate ca si-l dorea din tot sufletul ne-a spus adevarul si a doua seara ne-am dus si l-a adus acasa. E dependent emotional de mine, dar inca nu mi-am propus sa corectez acest aspet. Si poate ca-n acest moment as face o mare greseala, mai ales ca prin iubirea mea am reusit sa-l scot din lumea autismului.
Sunt curioasa daca l-ar vendea un nou expert acum ce diagnostic i-ar pune...
Promit sa povestesc pe indelete despre progresele lui. As vrea sa stiu cum mai sunt si copii vostri.
Cu bine,
Eu am facut prea putin timp treaba asta, apoi mi-am luat inima in dinti si am plecat la un nou drum, pe care specialistii l-au numi „dupa ureche“, dar mie imi place sa-l numesc „dupa instinctul matern“.
Autismul oameni buni nu este o boala in sine, ci un simptom al unei afectiuni neurologie ori genetice. Pornind de la asta am mai inceput o serie de investigatii pentru a elimina ipotezele care-mi invadasera mintea:
-boli neurodegenerative
-anemia care poate induce retard mental
-diabetul
-i-am verificat toate valorile sangelui, urinei etc
totul normal.
la inceputul lui septembrie am facut si testul de auz, la Grigore Alexandresu. Este gratis daca aduci toate hartiile cerute, dar traumatizant si pentru copil si pentru mama, deoarece se face cu anestezie generala. Credeam intr-un final ca nu aude bine (desi prinde orice soapta!) si de aceea nu ar vorbi corect... Negativ din nou.
Pe 5 octombrie am programare la un neurolog de mare recunoastere si spre sa-i recomande un RMN, pentru a scapa si de obsesia leziunilor pe creier. (intr-adevar, ma uit cam mult la dr House in ultimul timp!)
Pe 14 septembrie a fost ziua Mokului. Am dat o petrecere pe cinste la noi la curte, i-am invitat pe toti copii de pe strada (de pe 13 mai ne-am mutat la noi la curte). Cu exceptia unor momente, nu-ti dadeai seama ca intre copilul meu este diferit cu ceva fata de ei. Oricum de cand locuim aici foarte multe lucruri s-au schimbat. In bine. Noi suntem mai relaxati, David este muuuult mai deschis catre lume.
Vai ce multe am de spus... David vrea a trada, adica la strada, a invatat sa mearga cu tricicleta, intra in curte la vecinul nostru Marin si-i cere bicicletele nepotilor, socializeaza cu oricine, vorbeste cu caini prin gard, chiar a invatat sa ne mai si traga pe sfoara, la sfarsitul anului scolar a spus cu doaman lui prima poezei Ursul cafeniu, l-a adus pe cocosul Sande al Bucuresti pe post de pet.
E inca in urma, dar cu mult inainte fata de asta primavara.
Am incercat sa-l lasam la tara cateva zile (e topit dupa tot ce inseaman tara), cu toate ca nu prea putem trai fara el. Toata noaptea n-a inchis un ochi strigand in continuu „mami, maaaamiii, vino la mine acu, acu.“ Maica-mea, cu toate ca si-l dorea din tot sufletul ne-a spus adevarul si a doua seara ne-am dus si l-a adus acasa. E dependent emotional de mine, dar inca nu mi-am propus sa corectez acest aspet. Si poate ca-n acest moment as face o mare greseala, mai ales ca prin iubirea mea am reusit sa-l scot din lumea autismului.
Sunt curioasa daca l-ar vendea un nou expert acum ce diagnostic i-ar pune...
Promit sa povestesc pe indelete despre progresele lui. As vrea sa stiu cum mai sunt si copii vostri.
Cu bine,
joi, 18 martie 2010
Ultima postare pe acest blog
In postarea mea anterioara Marius Filip, una dintre persoanele care a citit blogul lui David contrazicea parerea mea despre ABA.
Ma bucur din tot sufletul ca-l pot contrazice. David nu sta intr-un colt sa se joace cu sfoara, este un copil deschis, nu se izoleaza de nimeni, chiar daca ma prefera pe mine din toate persoanele de pe pamant. Si ce copil nu face asta. Cum suntem acum?
-David picteaza cu manutele, cu acuarele pentru copii si face niste combinatii chiar reusite de culori. toate capodoperele lui stau acum expuse in casa.
-numara singur pana la 10
- recunoaste toate literele si le rosteste pe majoritatea.
-raspunde la toate cerintele casnice: da cutare obiect, du laptele in frigider, vezi ca trenuletul e sub pat
-formeaza propozitii simple, din 2-4 cuvinte
-"vorbeste" la telefon cu restul familiei
-a inceput sa dea primele semne de imaginatie. Ia porcusorul si-l plimba prin aer si-mi spune" cocu zboaă" . Se uita ca o poza cu tramvai si-mi spune "acolo e tamvai, cutu nenea"= acolo e ramvai si in tramvai e cuţu şi nenea.
-stie majoritatea culorilor
-la gradi spune tot ce spun si doamnele educatoare
-mananca singur
-face pipi la wc
-joaca baschet, asa cum poate el
-nu mai are nicio autostimulare
-nu se mai trezeste noaptea
-are deja 200 de cuvinte in vocabular
-are o memorie excelenta a locurilor, lucrurilor, actiunilor si persoanelor.
Cu alte cuvinte, noi am reusit, am lasat autismul undeva in urma. Ne-a iubit Dumnezeu. Mai avem de lucru, dar deja lucram altfel. Nu terapeutii sunt cei care vindeca, ci parintii, mama in special. Trebuie s ate dedici trup si suflet, trebuie sa-i dai tot timpul tau liber. Trebuie sa inventezi in premanenta jocuri si situatii noi si el sa le invete. Mergem inainte, noi 3 si speranta. succes tuturor!
Ma bucur din tot sufletul ca-l pot contrazice. David nu sta intr-un colt sa se joace cu sfoara, este un copil deschis, nu se izoleaza de nimeni, chiar daca ma prefera pe mine din toate persoanele de pe pamant. Si ce copil nu face asta. Cum suntem acum?
-David picteaza cu manutele, cu acuarele pentru copii si face niste combinatii chiar reusite de culori. toate capodoperele lui stau acum expuse in casa.
-numara singur pana la 10
- recunoaste toate literele si le rosteste pe majoritatea.
-raspunde la toate cerintele casnice: da cutare obiect, du laptele in frigider, vezi ca trenuletul e sub pat
-formeaza propozitii simple, din 2-4 cuvinte
-"vorbeste" la telefon cu restul familiei
-a inceput sa dea primele semne de imaginatie. Ia porcusorul si-l plimba prin aer si-mi spune" cocu zboaă" . Se uita ca o poza cu tramvai si-mi spune "acolo e tamvai, cutu nenea"= acolo e ramvai si in tramvai e cuţu şi nenea.
-stie majoritatea culorilor
-la gradi spune tot ce spun si doamnele educatoare
-mananca singur
-face pipi la wc
-joaca baschet, asa cum poate el
-nu mai are nicio autostimulare
-nu se mai trezeste noaptea
-are deja 200 de cuvinte in vocabular
-are o memorie excelenta a locurilor, lucrurilor, actiunilor si persoanelor.
Cu alte cuvinte, noi am reusit, am lasat autismul undeva in urma. Ne-a iubit Dumnezeu. Mai avem de lucru, dar deja lucram altfel. Nu terapeutii sunt cei care vindeca, ci parintii, mama in special. Trebuie s ate dedici trup si suflet, trebuie sa-i dai tot timpul tau liber. Trebuie sa inventezi in premanenta jocuri si situatii noi si el sa le invete. Mergem inainte, noi 3 si speranta. succes tuturor!
luni, 15 februarie 2010
ABA si fata ei nevazuta
Daca incerci sa gasesti informatii despre recuperare in autism pe google, n-ai sa gasesti nimic in afara de ABA, mai ales la textele scrise in limba romana. Toti incep, cauta, sunt in curs de...ABA. Nu scrie nicaieri care sunt progresele vizibile, cand poate un parinte cu un copil autist sa inceapa sa rasufle usurat. ABA e ca un fel de guru pe buzele tuturor in ia intra sperantele si toti banii avuti si imprumutati de familia napastuita.
ABA nu e asa grozava precum pare sau precum e descrisa si facuta la noi in tara. De fapt nici nu stiu cati din multi cei care se pretind terapeuti fac ABA ca la carte. Aba e un dresaj priceput al copilului debusolat. ABA ii repeta de 100 de ori si face in locului pana pricepe. Te invata sa spui buna, fara sa pastreze contextul original. Il pune pe copil sa construiasca din cuburi rapindu-i bucuria descoperirii.
Nu-mi place ABA si nu mi-a placut niciodata. Nu am cunoscut niciun copil recuperat prin aba la noi in tara. Din cata psihologie am invatat la scoala, stiu ca ceea ce inveti prin descoperire proprie retii si poti sintetiza si generaliza mult mai tarziu.
David se afla acum in aceasta etapa. Se bucura de tot ceea ce este in jurul sau, le descopera si le intelege in ritmul propriu. E bine pentru el, e bine pentru noi. Chiar daca are 3 ani si inca nu recita poezii, deja nu-mi mai pasa. Copilul meu e vesel si descopera lumea prin forte proprii si intelege ceea ce se intampla in lumea lui. Primeste iubire, multa, nelimitata si el se simte iubit, pretuit si apreciat.
Nu stiu cat de mult voi mai scrie pe acest blog, David are jurnalul sau. Am inteles ce era de inteles: copilul meu e sanatos, e-n viata, zambeste cand ma vede, il striga pe tati, vrea la tara, ma ia in brate la nani. CE vreau mai mult de la el? N-am sa aspir niciodata la coronite, lauri si masini scumpe pentru el. Vreau sa fie EL, sa se simta bine in pielea lui si sa se bucure de viata. Asa cum fac si eu. daca ar intelege toti oamenii asta, am trai intr-o lume mult mai frumoasa. Nu?
ABA nu e asa grozava precum pare sau precum e descrisa si facuta la noi in tara. De fapt nici nu stiu cati din multi cei care se pretind terapeuti fac ABA ca la carte. Aba e un dresaj priceput al copilului debusolat. ABA ii repeta de 100 de ori si face in locului pana pricepe. Te invata sa spui buna, fara sa pastreze contextul original. Il pune pe copil sa construiasca din cuburi rapindu-i bucuria descoperirii.
Nu-mi place ABA si nu mi-a placut niciodata. Nu am cunoscut niciun copil recuperat prin aba la noi in tara. Din cata psihologie am invatat la scoala, stiu ca ceea ce inveti prin descoperire proprie retii si poti sintetiza si generaliza mult mai tarziu.
David se afla acum in aceasta etapa. Se bucura de tot ceea ce este in jurul sau, le descopera si le intelege in ritmul propriu. E bine pentru el, e bine pentru noi. Chiar daca are 3 ani si inca nu recita poezii, deja nu-mi mai pasa. Copilul meu e vesel si descopera lumea prin forte proprii si intelege ceea ce se intampla in lumea lui. Primeste iubire, multa, nelimitata si el se simte iubit, pretuit si apreciat.
Nu stiu cat de mult voi mai scrie pe acest blog, David are jurnalul sau. Am inteles ce era de inteles: copilul meu e sanatos, e-n viata, zambeste cand ma vede, il striga pe tati, vrea la tara, ma ia in brate la nani. CE vreau mai mult de la el? N-am sa aspir niciodata la coronite, lauri si masini scumpe pentru el. Vreau sa fie EL, sa se simta bine in pielea lui si sa se bucure de viata. Asa cum fac si eu. daca ar intelege toti oamenii asta, am trai intr-o lume mult mai frumoasa. Nu?
luni, 1 februarie 2010
vacanta intertrimestriala
David e din nou in vacanta si ma bucur pentru el, va avea parte de 7 zile pline de veselie si mai relaxante decat cele din programul obisnuit. Va face terapie in continuare, dar se simte bine cu fetele. Ce nu va face el este nani. Nu stiu de ce de vreo 2 luni nu mai doarme de pranz acasa, ci numai la gradi.
Ieri a spus prima propozitie-intrebare alcatuita din 5 cuvinte: Mami, unde e mingea mare? Eu i-am raspuns ca nu stiu, dar l-am trimis la tati sa vad daca repeta intrebarea. I-am spus: David, du-te la tati in bucatarie si intreaba-l unde mingea mare. Si s-a dus. Si l-a intrebat. A fost tare dragalas. Mai nou ii place sa numere pana la 10, cu ajutor, evident, dar pronunta tare frumos de la 6 la 10.
Ieri ne jucam cu masinutele cu telecomanda si le-a manevrat si el cu destul de multa dibacie si s-a amuzat teribil...As vrea mai mult timp pentru el, pentru noi, de fapt as vrea ca tot timpul meu sa i-l dau lui si sa faca ce vrea cu el. Imi este atat de drag....a invatat sa spuna si pupa. Si dimineata ma pune sa-i pup picioarele, burtica, mainile fata, apoi imi ia el fata intre maini si ma pupa...Doamne, cat de greu de descris in cuvinte e sentimentul acela! Poate reusesc sa-mi iau 2-3 zile libere sa fiu cu el.
Te iubesc, dragul meu fiu
Ieri a spus prima propozitie-intrebare alcatuita din 5 cuvinte: Mami, unde e mingea mare? Eu i-am raspuns ca nu stiu, dar l-am trimis la tati sa vad daca repeta intrebarea. I-am spus: David, du-te la tati in bucatarie si intreaba-l unde mingea mare. Si s-a dus. Si l-a intrebat. A fost tare dragalas. Mai nou ii place sa numere pana la 10, cu ajutor, evident, dar pronunta tare frumos de la 6 la 10.
Ieri ne jucam cu masinutele cu telecomanda si le-a manevrat si el cu destul de multa dibacie si s-a amuzat teribil...As vrea mai mult timp pentru el, pentru noi, de fapt as vrea ca tot timpul meu sa i-l dau lui si sa faca ce vrea cu el. Imi este atat de drag....a invatat sa spuna si pupa. Si dimineata ma pune sa-i pup picioarele, burtica, mainile fata, apoi imi ia el fata intre maini si ma pupa...Doamne, cat de greu de descris in cuvinte e sentimentul acela! Poate reusesc sa-mi iau 2-3 zile libere sa fiu cu el.
Te iubesc, dragul meu fiu
vineri, 15 ianuarie 2010
Un alt inceput
Aseara David a facut cunostinta cu Laura si Ana, noile lui terapeute pe care le-a indragit imediat, pe Ana chiar a pupat-o, ia spus sa faca nani cu el. Laura e o tipa deosebita, dedicata lucrului cu cei mici. Sper sa-si dea seama ca poate fi intr-adevar o buna coordonatoare si eu i-am oferit sansa sa incerce cu David.
Am un sentiment destul de bun, de saptamana viitoare ne reintram in ritm. Azi dimineata Mok a facut doua faze dragute. Ne jucam cu tractoarele si mi-a spun ca se invarte ceva.
-roata, spun eu
-Oata, spune el.
-Uite roata mare!
_uite oara maee!
-uite si roata mica.
-Doi oata, spune David foarte sigur pe matematica lui!
Minunat! A facut o adunare!
Apoi a constatat ca muzica era data destul de incet si mi-a zis:
-Aiaiiii (muzica) a tae!
-vrei sa dau muzica mai tare?
-Daaa mi-a raspuns el destul de fericit vazand ca l-am inteles si l-am ascultat.
Sa aveti si voi o zi la fel de buna ca a mea!
Am un sentiment destul de bun, de saptamana viitoare ne reintram in ritm. Azi dimineata Mok a facut doua faze dragute. Ne jucam cu tractoarele si mi-a spun ca se invarte ceva.
-roata, spun eu
-Oata, spune el.
-Uite roata mare!
_uite oara maee!
-uite si roata mica.
-Doi oata, spune David foarte sigur pe matematica lui!
Minunat! A facut o adunare!
Apoi a constatat ca muzica era data destul de incet si mi-a zis:
-Aiaiiii (muzica) a tae!
-vrei sa dau muzica mai tare?
-Daaa mi-a raspuns el destul de fericit vazand ca l-am inteles si l-am ascultat.
Sa aveti si voi o zi la fel de buna ca a mea!
joi, 14 ianuarie 2010
3 ani si 4 luni
Asta este varsta lui David astazi. La multi ani dragul meu copil!
Ieri am divortat amiabil, "cu acordul ambelor parti" de fosta sa coordonatoare de terapie. Nepotrivire de caracter, ce sa-i faci sau mai bine zis nepotrivire intre cerere si oferta. Am avut parte de multe lucruri bune impreuna, dar cum spunea si ea, eu vreau altceva pentru David.
In seara aceasta piciul meu isi va intalni noii sai terapeuti: Laura si prietena ei. Vom face o prima sedinta impreuna, cu program stabilit de toata lumea si in interesul lui David. Sa fi intr-un ceas bun, asa cum spun eu de fiecare data.
Oricum el s-a cam rasfatat in ultima perioada, mai ales ca tati ii sufla destul de puternic in cornite. Are nevoie de un pic de disciplina in viata, ca noi toti de altfel. La gradi merge excelent si face lucruri pe care acasa nu le face sau lucruri pe care nici nu visam sa le faca vreodata: papa sandvisuri singur, cu unt, dupa ce le da sunca jos, bea lapte cu Nescuiq, desi de lapte "s-a lasat" de mai bine de 7 luni, picteaza, repeta cuvintele din poezii dupa doamna, se joaca cu picii din grupa, doarme de pranz (acasa nu mai face asta!).
Gradinita asta a fost o alegere excelenta. Ma bucur ca am avut curajul sa-l dau la stat. Gradinitele particulare nu-si justifica banii absolut deloc. Nu-mi era de niciun folos daca blanda educatoare de acum un an ii tinea toata ziua in brate, dar daca doamna Ileana ori Ioana il scot in fata sa repete o poezie, sa arate formele ori ce grozavii mai fac ei pe acolo nu face decat sa ma bucure, iar pe el sa progreseze.
Sincer, mi-s dori ca David sa aiba un frate, dar pana nu-l vad pe el recuperat nu am curajul sa fac asta. Nu se stie niciodata....
te iubesc, minune!
Ieri am divortat amiabil, "cu acordul ambelor parti" de fosta sa coordonatoare de terapie. Nepotrivire de caracter, ce sa-i faci sau mai bine zis nepotrivire intre cerere si oferta. Am avut parte de multe lucruri bune impreuna, dar cum spunea si ea, eu vreau altceva pentru David.
In seara aceasta piciul meu isi va intalni noii sai terapeuti: Laura si prietena ei. Vom face o prima sedinta impreuna, cu program stabilit de toata lumea si in interesul lui David. Sa fi intr-un ceas bun, asa cum spun eu de fiecare data.
Oricum el s-a cam rasfatat in ultima perioada, mai ales ca tati ii sufla destul de puternic in cornite. Are nevoie de un pic de disciplina in viata, ca noi toti de altfel. La gradi merge excelent si face lucruri pe care acasa nu le face sau lucruri pe care nici nu visam sa le faca vreodata: papa sandvisuri singur, cu unt, dupa ce le da sunca jos, bea lapte cu Nescuiq, desi de lapte "s-a lasat" de mai bine de 7 luni, picteaza, repeta cuvintele din poezii dupa doamna, se joaca cu picii din grupa, doarme de pranz (acasa nu mai face asta!).
Gradinita asta a fost o alegere excelenta. Ma bucur ca am avut curajul sa-l dau la stat. Gradinitele particulare nu-si justifica banii absolut deloc. Nu-mi era de niciun folos daca blanda educatoare de acum un an ii tinea toata ziua in brate, dar daca doamna Ileana ori Ioana il scot in fata sa repete o poezie, sa arate formele ori ce grozavii mai fac ei pe acolo nu face decat sa ma bucure, iar pe el sa progreseze.
Sincer, mi-s dori ca David sa aiba un frate, dar pana nu-l vad pe el recuperat nu am curajul sa fac asta. Nu se stie niciodata....
te iubesc, minune!
luni, 4 ianuarie 2010
109 cuvinte
Pentru prima data le-am numarat pe cele care se inteleg clar si denumesc obiecte ori actiuni din viata fiului meu. Nu stiam ce ma astepata cand m-am apucat sa scriu. Era o lista pentru Laura noua terapeuta, ca sa stie de la ce sa porneasca cu el. Le-am grupat pe categorii ca sa-i fie mai usor de urmarit.
Si am ajuns la 109 cuvinte, cele mai de pret, cele mai importante, cele mai....divine care s-au rostit vreodata. Am fost atat de emotionata, de parca, brusc, dintr-o data am sarit din taramul viselor in cel al realitatii. Sa continue tot asa si sa ne saturam odata si odata de vorba amandoi.
Vacanta asta i-a prins foarte bine din toate punctele de vedere. A fost inconjurat de oameni dragi, nu a avut un program strict, a fost cu mami si cu tati tot timpul. I-am cerut in continuu sa denumeasca orice intalnea in calea lui, sa lege cuvintele intre ele in mici propozitii. Nu stiu cum, dar usor usor am reusit.
Azi dimineata, la gradi doamna educatoare a ramas uimita cand l-a auzit pe David: Unde e tati? tati mino a mine! Pentru ca tati ne lasase cu masina in fata gradinitei si mie imi revenise ingrata misiune de a-l reacomoda cu grupa mica. Ma simteam atat de flatata de uimirea sa incat parca fiul meu tocmai terminase de recitat cele 99 de strofe ale Luceafarului.
Baiatul meu vorbeste, nu mult, nu des, nu cu toata lumea, DAR VORBESTE! Spune lucruri cu sens, vobeste spontan, cere, refuza, accepta, impune. El stie ce vrea de la cei din jur si noi am inceput sa-l intelegem. vacanta asta de 2 saptamani a facut minuni. daca as putea sa stau mai mult timp cu el...
Pana una alta incep anul cu multa speranta: David trebuie sa vorbeasca in fiecare zi mai mult!
Te iubesc dragul meu fiu
Si am ajuns la 109 cuvinte, cele mai de pret, cele mai importante, cele mai....divine care s-au rostit vreodata. Am fost atat de emotionata, de parca, brusc, dintr-o data am sarit din taramul viselor in cel al realitatii. Sa continue tot asa si sa ne saturam odata si odata de vorba amandoi.
Vacanta asta i-a prins foarte bine din toate punctele de vedere. A fost inconjurat de oameni dragi, nu a avut un program strict, a fost cu mami si cu tati tot timpul. I-am cerut in continuu sa denumeasca orice intalnea in calea lui, sa lege cuvintele intre ele in mici propozitii. Nu stiu cum, dar usor usor am reusit.
Azi dimineata, la gradi doamna educatoare a ramas uimita cand l-a auzit pe David: Unde e tati? tati mino a mine! Pentru ca tati ne lasase cu masina in fata gradinitei si mie imi revenise ingrata misiune de a-l reacomoda cu grupa mica. Ma simteam atat de flatata de uimirea sa incat parca fiul meu tocmai terminase de recitat cele 99 de strofe ale Luceafarului.
Baiatul meu vorbeste, nu mult, nu des, nu cu toata lumea, DAR VORBESTE! Spune lucruri cu sens, vobeste spontan, cere, refuza, accepta, impune. El stie ce vrea de la cei din jur si noi am inceput sa-l intelegem. vacanta asta de 2 saptamani a facut minuni. daca as putea sa stau mai mult timp cu el...
Pana una alta incep anul cu multa speranta: David trebuie sa vorbeasca in fiecare zi mai mult!
Te iubesc dragul meu fiu
Abonați-vă la:
Postări (Atom)