joi, 9 decembrie 2010

Noi nu ne plictisim niciodata

Uneori citesc jurnalele din anii anteriori si mi-e greu sa cred ca David s-a schimbat atat de mult. in urma cu unul-doi ani jocul lui era simplu, stereotip, cu greu il faceam sa se desprinda din plimbarea masinutelor pe orizontala sa mai faca si altceva. Acum, in schimb tot timpul face ceva, de fapt nu suporta sa aiba timpi morti. De cele mai multe ori trece singur de la o activitate la alta, el detine controlul jocurilor.
Este un tip activ. Printre distractiile lui favorite se numara:
-plimbatul cu tricicleta pe strada, in fiecare seara cand vine de la gradi. Nici macar nu ne schimbam de haine: unde e cheta chiocie? iar dupa ce o gaseste se posteaza in fata portii a tada, vino, mami...nu e chinele maie! (cainele mare tine uneori ca sa intram in curte!)
- "cititul" cartilor, de fapt comentam fotografii din enciclopedii, carti coperate de copii specifice varstei sale. asa a invatat ca "abiobiu zboa sus ael" avionul zboara sus in aer, "tenu a cina" (trebul pe sina) si "titi a tada" (masina merge pe strada).
- sa bage rufele la spalat, sa urmareasca programele (asta post, asta umeaza- cand vorbeste despre programe, urmarind schimbarea lor)
-il iubeste pe Mickey Mouse si pe Mos Craciun
- improvizeaza la pian mereu melodii surprinzatoare
- il plac parcurile, plimbarile, supermarketurile.
-vorbeste non stop, chiar daca majoritatea sunt cuvinte stalcite, sau unele expresii sun usor stereotipe.

David e mereu in miscare, atent la ce e in jurul lui, David e fericit!

Un comentariu: