Si e atat de bine! cu somnul stam la fel de controversat, adica nu prea dormi de pranz. Dar e ok. Nu exista reguli, ore fixe de trezire, gradi, terapie, nu exista nimic, doar noi intr-o casa in camp. Vremea e frumoasa, nesperata dupa atata frig, e a doua zi de Craciun. Atat de repede trec sarbatorile de iarna si atat de mult ne pregatim pentru ele si le asteptam atat de mult.
Peste cateva zile se incheie poate cel mai greu an din viata noastra. Multe lacrimi, frici strecurate in suflet din cauza autismului. Multe rugaciuni, planuri si sperante. Acum un an pe vremea asta nu spuneai niciun cuvant...Mai stii?
Mai stii cand tremuram la evaluari si auzeam acelasi raspuns. mai stii cand nu spuneai mami, mai stii cand nu aratai cu degetul? Mai stii ceva din tot anul asta?
Eu DA. A fost un an pe care vreau sa-l inchei, sa-l uit, sa-l ingrop in jurnalul tau si sa nu mi-l mai amintesc niciodata.
daca as putea i-as rescrie zilele si le-as pastra doar pe cele fericite, cu cuvinte si jocuri noi, cu oameni pozitivi care au aparut in viata noastra.
Vreau un 2010 plin de vorbe, de cantece, de jocuri si experiente noi. Vreau sa radem in fiecare zi, vreau sa nu ne mai gandim la autism , vreau sa avem o viata simpla, normala.....
Se poate???
La multi ani david, Florin, si cei maxim 10 oameni cu adevarat sinceri din viata noastra. Sa aveti de la noi numai vesti bune!
Bye bye 2009!
sâmbătă, 26 decembrie 2009
joi, 17 decembrie 2009
Bye bye Ioana, bun venit Laura
Aseara ne-am luat la revedere de la Ioana. A fost ultima seara in care a mai lucrat cu David. Va pleca in Franta sa-si continue studiile. Daca putem spune asa...suntem tare mandri de ea. E un om deosebit care va avea o cariera frumoasa. Asta nu inseamna ca nu ne va fi dor de ea!
Dar pe noi mereu ne iubeste Dumnezeu. La cateva minute dupa plecarea Ioanei am cunoscut-o pe Laura. Un terapeut cu experienta de un an, cu o voce calda, dar sigura pe ea si pe ceea ce stie sa faca. Va lucra incepand din ianuarie cu David si sper sa avem rezultate bune. Cat o priveste pe Clau ea va ramane shadow la gradi si in formula asta vom pasi plini de incredere in 2010.
Sunt plina de speranta si de incredere. Anul viitor e anul in care David va vorbi mult mai bine si va spune prima poezie la sebrarea de sfarsit de an. Te iubesc fiul meu drag!
Dar pe noi mereu ne iubeste Dumnezeu. La cateva minute dupa plecarea Ioanei am cunoscut-o pe Laura. Un terapeut cu experienta de un an, cu o voce calda, dar sigura pe ea si pe ceea ce stie sa faca. Va lucra incepand din ianuarie cu David si sper sa avem rezultate bune. Cat o priveste pe Clau ea va ramane shadow la gradi si in formula asta vom pasi plini de incredere in 2010.
Sunt plina de speranta si de incredere. Anul viitor e anul in care David va vorbi mult mai bine si va spune prima poezie la sebrarea de sfarsit de an. Te iubesc fiul meu drag!
joi, 10 decembrie 2009
Prima Serbare
Aseara am luat parte la prima serbare a fiului meu. Recunosc. Initial nu voiam sa merg din niste motive pe care sotu meu a reusit sa ma convinga ca nu sunt intemeiate. Oricum nu s-a vazut vreo diferenta intre ceilalti copii si fiul meu. Dimpotriva a fost mult mai civilizat si politicos decat alti copii. Au fost vreo doi, trei care, atunci cand le-a venit randul sa iasa in fata si sa spuna poezia au inceput sa planga, sa tipe sa cada pe jos chiar. David a mers cu Doamna de mana, a mers ca un adevarat actor in fata. Doamna a spus poezia, el parea ca o ajuta si a mers la loc. Toata lumea l-a aplaudat, pentru ca era un vuiet atat de mare incat nu-ti dadeai seama daca vreunul recita, canta, plange sau tace! Apoi a venit Mosul si le-a impartit daruri.
A fost emotionant. Chiar daca n-a avut costumas ca ceilalti copii, a fost imbracat in Mos. Si era dragut, distins, aparte fata de ceilalti. David e un copil cu totul si cu totul deosebit. El stie sa rada, sa zambeasca si sa se bucure din tot sufletul. Nu numai noi, parintii lui am invatat asta de la el, ci si intreaga familie. David ne-a invatat sa traim altfel si sa ne bucuram altfel de lucrurile de langa noi.
In alta ordine de idei saptamana asta a fost destul de interesanta. David a avut anumite anxietati de adormire, dar si in timpul somnului. Nu mai vrea s afaca nani in patul lui, ci cu mami. Evident ca am cedat destul de usor, ca sa nu sufere copilul si am ajuns sa nu ma pot misca de pe stanga pe dreapta ca se trezeste baiatul si incepe:mami, mami, unde e mami? Dar nu-mi plang de mila, pentru ca dintotdeauna voiam sa stiu cum e sa faci nani cu David. Incerc seara sa respir in acelasi ritm cu al sau, ca si cum am fi una si aceeasi fiinta.
Are o expresie favorita a ni nu! care se traduce prin am zis nu! Pe care o foloseste cu o bucurie enorma ori de cate ori refuza categoric sa faca un lucru. A invatat unde sunt ghetele, stie sa le ia de acolo si sa inchida dulapul la loc. Are cateva cuvinte noi, dintre care cel mai amuzant este capca=rata care face cam cam. A si in loc de copii spune papaii!
Am depasit, cred eu, pragul autismului, suntem in zona de retard, dar vom iesi in curand si de aici. Iti promit asta, David!
A fost emotionant. Chiar daca n-a avut costumas ca ceilalti copii, a fost imbracat in Mos. Si era dragut, distins, aparte fata de ceilalti. David e un copil cu totul si cu totul deosebit. El stie sa rada, sa zambeasca si sa se bucure din tot sufletul. Nu numai noi, parintii lui am invatat asta de la el, ci si intreaga familie. David ne-a invatat sa traim altfel si sa ne bucuram altfel de lucrurile de langa noi.
In alta ordine de idei saptamana asta a fost destul de interesanta. David a avut anumite anxietati de adormire, dar si in timpul somnului. Nu mai vrea s afaca nani in patul lui, ci cu mami. Evident ca am cedat destul de usor, ca sa nu sufere copilul si am ajuns sa nu ma pot misca de pe stanga pe dreapta ca se trezeste baiatul si incepe:mami, mami, unde e mami? Dar nu-mi plang de mila, pentru ca dintotdeauna voiam sa stiu cum e sa faci nani cu David. Incerc seara sa respir in acelasi ritm cu al sau, ca si cum am fi una si aceeasi fiinta.
Are o expresie favorita a ni nu! care se traduce prin am zis nu! Pe care o foloseste cu o bucurie enorma ori de cate ori refuza categoric sa faca un lucru. A invatat unde sunt ghetele, stie sa le ia de acolo si sa inchida dulapul la loc. Are cateva cuvinte noi, dintre care cel mai amuzant este capca=rata care face cam cam. A si in loc de copii spune papaii!
Am depasit, cred eu, pragul autismului, suntem in zona de retard, dar vom iesi in curand si de aici. Iti promit asta, David!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)