joi, 9 decembrie 2010

Noi nu ne plictisim niciodata

Uneori citesc jurnalele din anii anteriori si mi-e greu sa cred ca David s-a schimbat atat de mult. in urma cu unul-doi ani jocul lui era simplu, stereotip, cu greu il faceam sa se desprinda din plimbarea masinutelor pe orizontala sa mai faca si altceva. Acum, in schimb tot timpul face ceva, de fapt nu suporta sa aiba timpi morti. De cele mai multe ori trece singur de la o activitate la alta, el detine controlul jocurilor.
Este un tip activ. Printre distractiile lui favorite se numara:
-plimbatul cu tricicleta pe strada, in fiecare seara cand vine de la gradi. Nici macar nu ne schimbam de haine: unde e cheta chiocie? iar dupa ce o gaseste se posteaza in fata portii a tada, vino, mami...nu e chinele maie! (cainele mare tine uneori ca sa intram in curte!)
- "cititul" cartilor, de fapt comentam fotografii din enciclopedii, carti coperate de copii specifice varstei sale. asa a invatat ca "abiobiu zboa sus ael" avionul zboara sus in aer, "tenu a cina" (trebul pe sina) si "titi a tada" (masina merge pe strada).
- sa bage rufele la spalat, sa urmareasca programele (asta post, asta umeaza- cand vorbeste despre programe, urmarind schimbarea lor)
-il iubeste pe Mickey Mouse si pe Mos Craciun
- improvizeaza la pian mereu melodii surprinzatoare
- il plac parcurile, plimbarile, supermarketurile.
-vorbeste non stop, chiar daca majoritatea sunt cuvinte stalcite, sau unele expresii sun usor stereotipe.

David e mereu in miscare, atent la ce e in jurul lui, David e fericit!

joi, 2 decembrie 2010

Mini vacanta de 1 decembrie

Ce bine e cand suntem acasa noi 3! Afara ploua, bate vantul, e frig si David a fost nevoit sa stea in casa. La inceput nu prea s-a impacat cu ideea, pentru ca el este adeptul miscarii, a plimbarilor pe strada cu bicicleta, a pictatului in foisor.
-Opeste poaia, mami!
- Nu pot.
-tati poate! Opeste poaia tati!
Pentru ca nici eu, nici tati nu am gasit butonul de oprit ploaia, am inceput sa lucram una, alta in casa. Si-a regasit cu drag jucariile cu care nu se mai intalniste din primavara, am repetat alfabetul, ne-am jucat cu masinutele. Bicicleta rosie este insa in casa si se mai deplaseaza cu ea dintr-o camera in alta.
Zilele astea am reusit doua lucruri grozave:
-sa-l invatam pe EU David vorbea mereu despre el la persoana a III-a si mi-a pus in cap sa exersez EU, MIE, AL MEU. De cate ori spune ceva legat de el il corectam si-l puneam sa repete dupa mine. Si din cand in cand sa spuna eu sunt David.
Am mers la mamaie si uitandu-se in oglida il adus ca spune ala e eu!!!!
Deci, cum ar spune maestrii terapiei ABA a generalizat itemul!
-sa distinga ce e adevarat de ce e in poza
Noi i-am facut tot felul de jetoane cu obiecte, si David adora sa "citeasca" carti cu poze. Zilele astea aduceam obiecte si-i spuneam asta e poza cu babana, asta e adevarat, asta e poza cu televizorul si asta e adevarat. etc.
Il duc mai alaltaieri la wc si alaturi era o revista, cu o fata pe coperta. Se uita David zambind la mine si la coperta:
fata e poza, nu e adat (adat=adevarat)
mami e fata, e adat!
Evrika! Bravo David. Acestia sunt doi pasi foarte importanti in devenirea ta!
Asa ii construiesc mintea baiatului meu; bucatica cu bucatica.