Mini vacanta de 1 decembrie

Ce bine e cand suntem acasa noi 3! Afara ploua, bate vantul, e frig si David a fost nevoit sa stea in casa. La inceput nu prea s-a impacat cu ideea, pentru ca el este adeptul miscarii, a plimbarilor pe strada cu bicicleta, a pictatului in foisor.

-Opeste poaia, mami!

- Nu pot.

-tati poate! Opeste poaia tati!

Pentru ca nici eu, nici tati nu am gasit butonul de oprit ploaia, am inceput sa lucram una, alta in casa. Si-a regasit cu drag jucariile cu care nu se mai intalniste din primavara, am repetat alfabetul, ne-am jucat cu masinutele. Bicicleta rosie este insa in casa si se mai deplaseaza cu ea dintr-o camera in alta.

Zilele astea am reusit doua lucruri grozave:

-sa-l invatam pe EU David vorbea mereu despre el la persoana a III-a si mi-a pus in cap sa exersez EU, MIE, AL MEU. De cate ori spune ceva legat de el il corectam si-l puneam sa repete dupa mine. Si din cand in cand sa spuna eu sunt David.

Am mers la mamaie si uitandu-se in oglida il adus ca spune ala e eu!!!!

Deci, cum ar spune maestrii terapiei ABA a generalizat itemul!

-sa distinga ce e adevarat de ce e in poza

Noi i-am facut tot felul de jetoane cu obiecte, si David adora sa "citeasca" carti cu poze. Zilele astea aduceam obiecte si-i spuneam asta e poza cu babana, asta e adevarat, asta e poza cu televizorul si asta e adevarat. etc.

Il duc mai alaltaieri la wc si alaturi era o revista, cu o fata pe coperta. Se uita David zambind la mine si la coperta:

fata e poza, nu e adat (adat=adevarat)

mami e fata, e adat!

Evrika! Bravo David. Acestia sunt doi pasi foarte importanti in devenirea ta!

Asa ii construiesc mintea baiatului meu; bucatica cu bucatica.