Socializarea si alte chestiuni

David e un copil tare dragalas care stie sa-si arate sentimentele, mai ales fata de persoanle apropiate. Asta nu inseamna ca nu se indragosteste uneori in tramvaiul 32 de cate o tipa draguta, trecuta de 20 de ani.
Pe mine si pe tati ne iubeste. Asta e clar. Seara, cand ajung acasa, deschide usa apartamentului si striga cat ii tine gurita "maaaaamiii". Cand intru pe usa ma ia in brate cu o fericite atat de pura, incat de fiecare data simt ca traiesc din plin, ca merita sa astept multele ore pe care nu le petrecem impreuna ca sa am parte de acea miraculoasa imbratisare. Ne pune sa ne pupam, ne mangaie pe fiecare pe fata, zambeste cu drag. Isi iubeste si bunicii, preferandu-l clar pe tataie, probabil pentru ca este un tip mai sobru si mai retras. I-a atras lui atentia si si-a propus sa-l cucereasca.
La tara mai are o mamaie, 2 unchi si o matusa. Pe care-i amuza de fiecare data cand ii vizitam. O place pe Clau, terapeuta lui careia deja ii spune Cau. De fiecare data cand trece pe la usa pe la vecinul Antonio, deja ii bate la usa si-l striga Atoooo! Bietii vecini vor/nu vor trebuie sa-i deschida lui David si sa schimbe 2 vorbe cu el. O place pe Anda si o place pe Nanu, matusile mele si fiecareia ii spune pe nume.

Intr-o dimineata mergeam ca de obicei cu tramvaiul 32. Ne-a cedat scaunul o tipa draguta, imbracata in mov si negru, iar baiatul meu a pus ochii pe ea. Pur si simplu ii facea ochi dulci. Se uita la ea cu drag, si, daca ea isi muta privirea in alta parte o ataingea usor pe mana ca sa se uite la el. Era tare dragalas!

Mi-e si teama sa spun cu glas tare, dar a inflorit destul de mult in ultimul timp. Nu vorbeste el mare lucru, dar se straduieste mai mult ca niciodata si intelege multe lucruri pe care i le spun. Acum l-am tot stimulat in incearca sa formeze si alte propozitii in afara de veau tiai. Cea mai frumoasa pe care a spus-o de curand a fost: mami, unde e tati? Wow, atatea cuvinte lolalta!
Altele ar fi:
-Pa, apa! (cand plecam din parc de la Unirea)
-Veau bota (vreau boxa)
-Veau ti-ta (vreau ceasul)
A, si inca ceva a invatat sa se joace singur frumos, ca un copil ... de varsta lui.
Poate traim o minune, poate vom scapa intr-adevar de teama autismului intr-o buna zi, poate chiar vom putea vorbi cu David la un moment dat despre temele de acasa. Sau poate nu.... Cert e ca AZI e bine, AZi David face progrese vizibile. Credinta asta o voi purta in suflet pana-n ziua-n care vom reusi!
Te iubesc, David!

Dr. Urziceanu spune ca NU E AUTISM

Azi am fost la reevaluare. Nu mai fusesem la dna Urzineanu din ianuarie. Nici nu stiu de ce am lasat sa treaca asa de mult timp. La inceput David a fost reticent, dar femeia asta are un talent deosebit in a convinge copii sa se joaca cu ea, sa-i zambeasca, sa fie activi. Dupa mai bine de o ora si jumatate am pus intrebarea care orice parinte care se afla in biroul ei: este sau nu autism?
Ea spune ca nu este si de atata emotie, nici macar nu pot sa ma bucur suficent. Si a spus multe pe care le voi impartasi la momentul oportun pe acest blog.

Pana la urma un blog nu este ca un jurnal, nu poti fi sincer pana la capat si asta este marea tristete. Te temi si e firesc de reactiile cititorilor tai. ca te vor judeca sau ca vor folosi impotriva ta aceste informatii. da, in definitiv asta nu e blogul meu, ci a lui David. Si azi, intr-o zi de 13 am primit o veste mare. Au mai fost dati de 13 norocoase...

Sa fie asa si sa scriu mereu cu bucurie despre baiatul meu!

Lucruri care chiar ajuta la recuperare

Pe langa terapie sunt si multi alti factori care ajuta la recuperarea copilului. Acum fiecare trebuie sa descopere singur care sunt acestia in cazul copilului sau si sa le dea importanta care li se cuvine.
- Suplimentele nutrivite: magne B6, 10 zile pe luna, PIKOVIT, un complex de vitamine care contine mare parte din B-uri. Efectul acestora asupra stimularii activitatii cerebrale este dovedit stiintific. A mai luat o perioada Tonotil si a fost ok, dar in ultimul timp nu i-am mai dat. Poate vom relua.
-Din vara a renuntat singur la laptele integral si ca prin minune a disparut si constipatia si starile de discomfort, si parca i-a dat o stare de bine disparitia laptelui din meniul zilnic. Mananca in schimb iaurt cu fructe de la Muller.
-accesul la cat mai multe persoane in viata lui. Deja are preferinte: mamaie si tataie pe care-i striga cat e ziua de mare.
- o stare pozitiva in permanenta in preajama sa. Fara ton ridicat, fara sperieturi (aici a fost mai dificil cu familia sa nu se mai panicheze ori de cate ori David aluneca sau incerca sa exploreze vreun dulap). principilul a fost urmatorul: atata timp cat viata nu-i este pusa in pericol baiatul meu are voie sa faca orice.
-alimentatia echilibrata. David nu consuma dulciuri din comert, nu-i place ciocolata, singurele sale "vicii" alimentare sunt pufuletii simplii Gusto si gogosile berlineze. Papa mancare gatita si consuma sufiecient de multe lichide in timpul zilei.
- Zilnic afara. Exceptand zilele in care a fost bolnavior, David a iesit zilnic afara, chiar si iarna la -10 grade. Creierul are nevoie de oxigen.
-mers cat mai des la tara. Acolo, pe langa aerul curat, are alti oameni care-l iubesc, dar si animale si pasari pe care a invatat sa le iubeasca. Provocarile sunt mai multe si...mai spectaculoase.
-Schimbari dese de peisaj. Inca din primele zile l-am luat cu noi peste tot: la cumparaturi, la mare, munte, vizite, construit casa, cimitir, la spalatoria auto. Fiecare loc are povestea lui, termenii, oamenii, culorile, amintirile lasate. Copilul are nevoie de cat mai multe experiente.
Iubirea. Da, am lasat-o la final, pentru ca asta a fost obsesia mea dinainte de a-l naste pe David: sa simta iubirea mea si a celorlati prin toti porii sai. Sa se simta iubit, sa invete sa iubeasca. Si, da, iubirea asta face mai multe decat multe alte lectii la un loc. Pentru ca e divina, e rupta din Rai si pentru ca intr-adevar poate face minuni.