Azi am fost la reevaluare. Nu mai fusesem la dna Urzineanu din ianuarie. Nici nu stiu de ce am lasat sa treaca asa de mult timp. La inceput David a fost reticent, dar femeia asta are un talent deosebit in a convinge copii sa se joaca cu ea, sa-i zambeasca, sa fie activi. Dupa mai bine de o ora si jumatate am pus intrebarea care orice parinte care se afla in biroul ei: este sau nu autism?
Ea spune ca nu este si de atata emotie, nici macar nu pot sa ma bucur suficent. Si a spus multe pe care le voi impartasi la momentul oportun pe acest blog.
Pana la urma un blog nu este ca un jurnal, nu poti fi sincer pana la capat si asta este marea tristete. Te temi si e firesc de reactiile cititorilor tai. ca te vor judeca sau ca vor folosi impotriva ta aceste informatii. da, in definitiv asta nu e blogul meu, ci a lui David. Si azi, intr-o zi de 13 am primit o veste mare. Au mai fost dati de 13 norocoase...
Sa fie asa si sa scriu mereu cu bucurie despre baiatul meu!
vineri, 13 noiembrie 2009
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
1 comentarii:
Daca prima oara a spus ca este, macar ca exista note autiste, insuficiente pentru un diagnostic ferm, si intre timp s-au estompat, asta nu inseamna ca totul s-a rezolvat. Nici Dani nu este autist autentic si cu toate acestea exista cateva decalaje ce trebuie recuperate. Dani sta bine pe parte cognitiva, motricitate si chiar limbaj, dar partea de interactiune sociala mai are de recuperat, ca sa nu mai vorbesc de fluturatul din maini si topaitul.
Va sfatuiesc sa continuati terapia si sa consulati niste scale de evaluare normala, facand raportul dintre varsta cronologice si cea mentala.
Pana atunci, va uram sanatate si bafta in continuare.
Trimiteţi un comentariu