Sunt atat de multi oameni grabiti in jurul meu. De ce? Dimineata merg cu David la gradi si-i vedem pe toti alergand, cu fetele triste, chinuite de ora la care inca mai sunt pe strada. Noi suntem relaxati, mergem in pas de promenada, admiram masinile, tramvaiele, casele si evident aparatele de aer contitionat. Ma intreb de ce mamele nu-si saruta copii in tramvai, de ce nu le trec mana duios pe fata, uitandu-se cu admiratie la minunea careia i-au dat viata? De ce femeile uita ca maternitatea le-a facut femei pe de-a-ntregul?
Dar nu de asta voiam sa vorbesc aici, ci despre intensitatea cu care traim fiecare clipa din viata lui David de cand este prescolar cu acte in regula. Avem o noua ora de trezire, ceva mai matinala, e drept, insa si seara se culca ceva mai devreme. E tare fericit cand se trezeste, merge la baie, ia micul dejun, colaboreaza atat cat poate la imbracat si pornim zambind pe strada, spre tramvai. De doua zile nu mai plange la gradi si sunt tare mandra de asta. Intra, ca intr-un loc deja cunoscut, merge la jucarii, zambeste el cui vrea, dar zambeste, sta pe scaunel la lectii si la masa. Inca nu face pipi fara mine, dar va face!
Rad gardienii la pranz cand ma vad: "gata, ati venit la pipi?!" sunt oameni draguti, ca si doamnele de la grupa. Saptamana asta am avut sedinta cu parintii si i-am cunoscut si pe "colegii mei de grupa", toti oameni de treaba, care vor binele copiilor lor. Am pus tara la cale, le angajam copiilor si un ajutor de educatoare, le-am cumparat rechizite.
E bine. Avem o viata frumoasa. Nu bogata, dar frumoasa, curata, sincera, cu multa caldura. Sotul si copilul meu sunt doi oameni atat de speciali pe care n-ai cum sa nu-i iubesti. Poate ca exagerez, poate ca unii nu-mi vor da dreptate, dar, desi am putin peste 30 de ani, cred ca am ceea ce unii cauta o viata intreaga: fericirea, implinirea sufleteasca fara de care esti un om bolnav, nu esti om pe de-a-ntregul.
As vrea sa impart cu toti zambetul meu, sa salut necunoscutii pe strada, sa sterg lacrimile celor care plang degeaba si cu o singura atingere sa-i fac sa uite. Traim o singura viata, DOAR UNA, de ce sa n-o facem asa cum vrem? Prea multi nu inteleg ca asta e singura sansa de a ne simti vii, bucurosi, asta e tot si se termina. Mi-am propus sa nu-mi irosesc timpul cu suparari, cu dezamagiri, nu nemultumiri. VREAU SA TRAIESC, SA APRECIEZ CAT DE FRUMOS E SA FII SANATOS, SA-I IUBESC DIN TOT SUFLETUL PE CEI DRAGI, nu vreau sa-mi para rau ca n-am stiut sa simt toate astea. Da, Dumnezeu imi da puterea asta si-i multumesc.
vineri, 25 septembrie 2009
miercuri, 16 septembrie 2009
Un nou inceput
3 ani...ce varsta frumoasa! As vrea sa mai am si eu 3 ani. Sa am lumea si viitorul la picioare. Dar ma bucur ca fiul meu e in aceasta a vietii. la petrecerea aniversara i-au fost alaturi oameni dragi, fiecare special in felul sau, care au adus cu ei daruri frumoase, dar si multe ganduri bune, pe care le-am pastrat in suflet sa le scot la lumina ori de cate ori imi va fi greu. Tuturor le-am pus in piept cate o insigna pe care era scris I love (inima) David! Imi placea sa-i vad pe toti la fel, cu numele baiatului meu in piept. Macar pentru o clipa fiecare s-a gandit cu drag la el, i-a dat o secunda din viata sa. Si asta e enorm, pentru ca sentimentele nu costa, nu cantareasc, FAC BINE, vindeca, alinta, si asta aveam nevoie.
Luni, de ziua lui a inceput gradinita. Iarasi o zi incarcata de emotie. Intotdeauna mi-a placut inceputul anului scolar, cu strazile pline de copii si parinti imbracati in uniforme sau elegant, cu flori in mana si cu multe emotii in suflet. Nu aveam de gand sa ratez acest eveniment, si am pornit si noi spre gradinita 192 putin dupa 8 dimineata. M-a mai iubit Dumnezeu odata, pentru ca locul acela este absolut superb: mare, spatios, colorat, modern, foarte bine organizat de directoare pentru care am absolut tot respectul.
Sincer, prima zi la gradi n-a fost cea mai fericita pentru David: n-a papat, nu s-a jucat, n-a facut pipi. L-am luat la pranz, pentru ca aveam alte planuri pentru dupa-amiaza-distractie totala in Oraselul Copiilor. Si asa a si fost david s-a dat in toate masinutele, trenuletele, tractoarele, gonflabilele. Era fericit! Era cu parintii lui si, de cate ori se uita in ochii nostri vede iubire multa, multa si sincera si nesfarsita si asta cred ca-i da incredere, ii deschide sufletul.
Marti (a doua mea zi de concediu) am incercat marea cu sarea si l-a lasat sa doarma la gradi de pranz. Am rascolit casa, am aranjat toate dulapurile, pentru ca daca ma opream din treaba as fi plecat sa-l iau plangand. Cum necum s-a facut 15.30 si am plecat dupa el. Nu facuse pipi pana atunci. M-au lasat doamnele si l-am dus acolo la baie, und ebineinteles ca a facut.
Am facut o conventie cu ele: plec in pauza de pranz de la serviciu si ma duc sa-l pun dupa masa de pranz la toaleta. Azi asa am facut. Si i-am dus si nestea, ceaiul lui preferat si am rezolvat si problema asta! Chiar daca voi alerga ceva mai mult saptamanile astea, nu-mi pasa. Lui sa-i fie bine!
Sa fie intr-un ceas bun, sa se descurce, sa zambeasca dimineata cand ajungem la gradi, sa pape si sa mearga la wc. Da...si sa vorbeasca mai mult, mai clar, sa vina cuvintele la el. Multe si propozitiile si...cam atat. Nu-i mult pentru unii, dar pentru noi e totul.
Luni, de ziua lui a inceput gradinita. Iarasi o zi incarcata de emotie. Intotdeauna mi-a placut inceputul anului scolar, cu strazile pline de copii si parinti imbracati in uniforme sau elegant, cu flori in mana si cu multe emotii in suflet. Nu aveam de gand sa ratez acest eveniment, si am pornit si noi spre gradinita 192 putin dupa 8 dimineata. M-a mai iubit Dumnezeu odata, pentru ca locul acela este absolut superb: mare, spatios, colorat, modern, foarte bine organizat de directoare pentru care am absolut tot respectul.
Sincer, prima zi la gradi n-a fost cea mai fericita pentru David: n-a papat, nu s-a jucat, n-a facut pipi. L-am luat la pranz, pentru ca aveam alte planuri pentru dupa-amiaza-distractie totala in Oraselul Copiilor. Si asa a si fost david s-a dat in toate masinutele, trenuletele, tractoarele, gonflabilele. Era fericit! Era cu parintii lui si, de cate ori se uita in ochii nostri vede iubire multa, multa si sincera si nesfarsita si asta cred ca-i da incredere, ii deschide sufletul.
Marti (a doua mea zi de concediu) am incercat marea cu sarea si l-a lasat sa doarma la gradi de pranz. Am rascolit casa, am aranjat toate dulapurile, pentru ca daca ma opream din treaba as fi plecat sa-l iau plangand. Cum necum s-a facut 15.30 si am plecat dupa el. Nu facuse pipi pana atunci. M-au lasat doamnele si l-am dus acolo la baie, und ebineinteles ca a facut.
Am facut o conventie cu ele: plec in pauza de pranz de la serviciu si ma duc sa-l pun dupa masa de pranz la toaleta. Azi asa am facut. Si i-am dus si nestea, ceaiul lui preferat si am rezolvat si problema asta! Chiar daca voi alerga ceva mai mult saptamanile astea, nu-mi pasa. Lui sa-i fie bine!
Sa fie intr-un ceas bun, sa se descurce, sa zambeasca dimineata cand ajungem la gradi, sa pape si sa mearga la wc. Da...si sa vorbeasca mai mult, mai clar, sa vina cuvintele la el. Multe si propozitiile si...cam atat. Nu-i mult pentru unii, dar pentru noi e totul.
marți, 8 septembrie 2009
Aproape de 3 ani
Am emotii, luni pe 14 septembrie David va implini 3 anisori, iar sambata este marea petrecere aniversara. Vom strange la mica noastra curte oamenii care vac parte din viata noastra si a fiului nostru si care, prin vorbele ori faptele lor ne-au facut-o mai usoara.
Mi-e greu sa vorbesc depsre fiecare in parte, am sa le multumesc la momentul potrivit. Important e ca, asa putini cum sunt, sunt fericita ca fac parte din universul meu.
Nimeni nu e perfect, si eu am o multime de defecte, dar incerc sa iau de la fiecare parte buna si sa-mi creez doar amintiri frumoase legate de oameni. Imi place intelepciunea nativa a mamei mele,chiar daca are mari probleme la exprimarea sentimentelor. Ador inocenta lui Tibi, dar se lasa atat de greu convins sa puna umarul la ceva. Imi place ca Anda e sigura pe ea si generoasa, dar nu inteleg de ce nu se cupleaza cu cineva.
Imi place de mine ca am inceput sa-mi deschid mintea si sufletul, dar nu-mi place ca uneori ma enervez repede si pe cine nu trebuie, imi iubesc sotul pentru tot ceea ce este el, dar as vrea sa zambeasca mai mult si sa fie mai copilaros. Vezi? Asta vrea :ca sambata sa nu fie doar o petrecere, ci o sarbatoare a vietii asa cum este ea, asa cum suntem noi cu bune si rele.
Sa fim oameni pentru o zi si sa ne uitam cu totii la David implorand cerul pentru o minune: ca el sa vorbeasca la urmatoarea aniversare si sa comenteze cadourile primite. Nu-mi mai doresc de mult nimic in afara de asta si usor -usor poate ca visul meu se va implini. Majoritatea invitatilor m-au intrebat ce sa-i aduca lui David si n-au inteles ca voiam sa se aduca DOAR PE EI, CU SPIRITUL CURAT sa-i dea catusi de putin din energia lor pozitiva pentru ca fiul meu fie la fel ca ei: un om cu calitati si defecte.
Mi-e greu sa vorbesc depsre fiecare in parte, am sa le multumesc la momentul potrivit. Important e ca, asa putini cum sunt, sunt fericita ca fac parte din universul meu.
Nimeni nu e perfect, si eu am o multime de defecte, dar incerc sa iau de la fiecare parte buna si sa-mi creez doar amintiri frumoase legate de oameni. Imi place intelepciunea nativa a mamei mele,chiar daca are mari probleme la exprimarea sentimentelor. Ador inocenta lui Tibi, dar se lasa atat de greu convins sa puna umarul la ceva. Imi place ca Anda e sigura pe ea si generoasa, dar nu inteleg de ce nu se cupleaza cu cineva.
Imi place de mine ca am inceput sa-mi deschid mintea si sufletul, dar nu-mi place ca uneori ma enervez repede si pe cine nu trebuie, imi iubesc sotul pentru tot ceea ce este el, dar as vrea sa zambeasca mai mult si sa fie mai copilaros. Vezi? Asta vrea :ca sambata sa nu fie doar o petrecere, ci o sarbatoare a vietii asa cum este ea, asa cum suntem noi cu bune si rele.
Sa fim oameni pentru o zi si sa ne uitam cu totii la David implorand cerul pentru o minune: ca el sa vorbeasca la urmatoarea aniversare si sa comenteze cadourile primite. Nu-mi mai doresc de mult nimic in afara de asta si usor -usor poate ca visul meu se va implini. Majoritatea invitatilor m-au intrebat ce sa-i aduca lui David si n-au inteles ca voiam sa se aduca DOAR PE EI, CU SPIRITUL CURAT sa-i dea catusi de putin din energia lor pozitiva pentru ca fiul meu fie la fel ca ei: un om cu calitati si defecte.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)