Un nou inceput

3 ani...ce varsta frumoasa! As vrea sa mai am si eu 3 ani. Sa am lumea si viitorul la picioare. Dar ma bucur ca fiul meu e in aceasta a vietii. la petrecerea aniversara i-au fost alaturi oameni dragi, fiecare special in felul sau, care au adus cu ei daruri frumoase, dar si multe ganduri bune, pe care le-am pastrat in suflet sa le scot la lumina ori de cate ori imi va fi greu. Tuturor le-am pus in piept cate o insigna pe care era scris I love (inima) David! Imi placea sa-i vad pe toti la fel, cu numele baiatului meu in piept. Macar pentru o clipa fiecare s-a gandit cu drag la el, i-a dat o secunda din viata sa. Si asta e enorm, pentru ca sentimentele nu costa, nu cantareasc, FAC BINE, vindeca, alinta, si asta aveam nevoie.

Luni, de ziua lui a inceput gradinita. Iarasi o zi incarcata de emotie. Intotdeauna mi-a placut inceputul anului scolar, cu strazile pline de copii si parinti imbracati in uniforme sau elegant, cu flori in mana si cu multe emotii in suflet. Nu aveam de gand sa ratez acest eveniment, si am pornit si noi spre gradinita 192 putin dupa 8 dimineata. M-a mai iubit Dumnezeu odata, pentru ca locul acela este absolut superb: mare, spatios, colorat, modern, foarte bine organizat de directoare pentru care am absolut tot respectul.

Sincer, prima zi la gradi n-a fost cea mai fericita pentru David: n-a papat, nu s-a jucat, n-a facut pipi. L-am luat la pranz, pentru ca aveam alte planuri pentru dupa-amiaza-distractie totala in Oraselul Copiilor. Si asa a si fost david s-a dat in toate masinutele, trenuletele, tractoarele, gonflabilele. Era fericit! Era cu parintii lui si, de cate ori se uita in ochii nostri vede iubire multa, multa si sincera si nesfarsita si asta cred ca-i da incredere, ii deschide sufletul.

Marti (a doua mea zi de concediu) am incercat marea cu sarea si l-a lasat sa doarma la gradi de pranz. Am rascolit casa, am aranjat toate dulapurile, pentru ca daca ma opream din treaba as fi plecat sa-l iau plangand. Cum necum s-a facut 15.30 si am plecat dupa el. Nu facuse pipi pana atunci. M-au lasat doamnele si l-am dus acolo la baie, und ebineinteles ca a facut.

Am facut o conventie cu ele: plec in pauza de pranz de la serviciu si ma duc sa-l pun dupa masa de pranz la toaleta. Azi asa am facut. Si i-am dus si nestea, ceaiul lui preferat si am rezolvat si problema asta! Chiar daca voi alerga ceva mai mult saptamanile astea, nu-mi pasa. Lui sa-i fie bine!

Sa fie intr-un ceas bun, sa se descurce, sa zambeasca dimineata cand ajungem la gradi, sa pape si sa mearga la wc. Da...si sa vorbeasca mai mult, mai clar, sa vina cuvintele la el. Multe si propozitiile si...cam atat. Nu-i mult pentru unii, dar pentru noi e totul.