Sunt atat de multi oameni grabiti in jurul meu. De ce? Dimineata merg cu David la gradi si-i vedem pe toti alergand, cu fetele triste, chinuite de ora la care inca mai sunt pe strada. Noi suntem relaxati, mergem in pas de promenada, admiram masinile, tramvaiele, casele si evident aparatele de aer contitionat. Ma intreb de ce mamele nu-si saruta copii in tramvai, de ce nu le trec mana duios pe fata, uitandu-se cu admiratie la minunea careia i-au dat viata? De ce femeile uita ca maternitatea le-a facut femei pe de-a-ntregul?
Dar nu de asta voiam sa vorbesc aici, ci despre intensitatea cu care traim fiecare clipa din viata lui David de cand este prescolar cu acte in regula. Avem o noua ora de trezire, ceva mai matinala, e drept, insa si seara se culca ceva mai devreme. E tare fericit cand se trezeste, merge la baie, ia micul dejun, colaboreaza atat cat poate la imbracat si pornim zambind pe strada, spre tramvai. De doua zile nu mai plange la gradi si sunt tare mandra de asta. Intra, ca intr-un loc deja cunoscut, merge la jucarii, zambeste el cui vrea, dar zambeste, sta pe scaunel la lectii si la masa. Inca nu face pipi fara mine, dar va face!
Rad gardienii la pranz cand ma vad: "gata, ati venit la pipi?!" sunt oameni draguti, ca si doamnele de la grupa. Saptamana asta am avut sedinta cu parintii si i-am cunoscut si pe "colegii mei de grupa", toti oameni de treaba, care vor binele copiilor lor. Am pus tara la cale, le angajam copiilor si un ajutor de educatoare, le-am cumparat rechizite.
E bine. Avem o viata frumoasa. Nu bogata, dar frumoasa, curata, sincera, cu multa caldura. Sotul si copilul meu sunt doi oameni atat de speciali pe care n-ai cum sa nu-i iubesti. Poate ca exagerez, poate ca unii nu-mi vor da dreptate, dar, desi am putin peste 30 de ani, cred ca am ceea ce unii cauta o viata intreaga: fericirea, implinirea sufleteasca fara de care esti un om bolnav, nu esti om pe de-a-ntregul.
As vrea sa impart cu toti zambetul meu, sa salut necunoscutii pe strada, sa sterg lacrimile celor care plang degeaba si cu o singura atingere sa-i fac sa uite. Traim o singura viata, DOAR UNA, de ce sa n-o facem asa cum vrem? Prea multi nu inteleg ca asta e singura sansa de a ne simti vii, bucurosi, asta e tot si se termina. Mi-am propus sa nu-mi irosesc timpul cu suparari, cu dezamagiri, nu nemultumiri. VREAU SA TRAIESC, SA APRECIEZ CAT DE FRUMOS E SA FII SANATOS, SA-I IUBESC DIN TOT SUFLETUL PE CEI DRAGI, nu vreau sa-mi para rau ca n-am stiut sa simt toate astea. Da, Dumnezeu imi da puterea asta si-i multumesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu