Socializarea si alte chestiuni

David e un copil tare dragalas care stie sa-si arate sentimentele, mai ales fata de persoanle apropiate. Asta nu inseamna ca nu se indragosteste uneori in tramvaiul 32 de cate o tipa draguta, trecuta de 20 de ani.
Pe mine si pe tati ne iubeste. Asta e clar. Seara, cand ajung acasa, deschide usa apartamentului si striga cat ii tine gurita "maaaaamiii". Cand intru pe usa ma ia in brate cu o fericite atat de pura, incat de fiecare data simt ca traiesc din plin, ca merita sa astept multele ore pe care nu le petrecem impreuna ca sa am parte de acea miraculoasa imbratisare. Ne pune sa ne pupam, ne mangaie pe fiecare pe fata, zambeste cu drag. Isi iubeste si bunicii, preferandu-l clar pe tataie, probabil pentru ca este un tip mai sobru si mai retras. I-a atras lui atentia si si-a propus sa-l cucereasca.
La tara mai are o mamaie, 2 unchi si o matusa. Pe care-i amuza de fiecare data cand ii vizitam. O place pe Clau, terapeuta lui careia deja ii spune Cau. De fiecare data cand trece pe la usa pe la vecinul Antonio, deja ii bate la usa si-l striga Atoooo! Bietii vecini vor/nu vor trebuie sa-i deschida lui David si sa schimbe 2 vorbe cu el. O place pe Anda si o place pe Nanu, matusile mele si fiecareia ii spune pe nume.

Intr-o dimineata mergeam ca de obicei cu tramvaiul 32. Ne-a cedat scaunul o tipa draguta, imbracata in mov si negru, iar baiatul meu a pus ochii pe ea. Pur si simplu ii facea ochi dulci. Se uita la ea cu drag, si, daca ea isi muta privirea in alta parte o ataingea usor pe mana ca sa se uite la el. Era tare dragalas!

Mi-e si teama sa spun cu glas tare, dar a inflorit destul de mult in ultimul timp. Nu vorbeste el mare lucru, dar se straduieste mai mult ca niciodata si intelege multe lucruri pe care i le spun. Acum l-am tot stimulat in incearca sa formeze si alte propozitii in afara de veau tiai. Cea mai frumoasa pe care a spus-o de curand a fost: mami, unde e tati? Wow, atatea cuvinte lolalta!
Altele ar fi:
-Pa, apa! (cand plecam din parc de la Unirea)
-Veau bota (vreau boxa)
-Veau ti-ta (vreau ceasul)
A, si inca ceva a invatat sa se joace singur frumos, ca un copil ... de varsta lui.
Poate traim o minune, poate vom scapa intr-adevar de teama autismului intr-o buna zi, poate chiar vom putea vorbi cu David la un moment dat despre temele de acasa. Sau poate nu.... Cert e ca AZI e bine, AZi David face progrese vizibile. Credinta asta o voi purta in suflet pana-n ziua-n care vom reusi!
Te iubesc, David!