Prima Serbare

Aseara am luat parte la prima serbare a fiului meu. Recunosc. Initial nu voiam sa merg din niste motive pe care sotu meu a reusit sa ma convinga ca nu sunt intemeiate. Oricum nu s-a vazut vreo diferenta intre ceilalti copii si fiul meu. Dimpotriva a fost mult mai civilizat si politicos decat alti copii. Au fost vreo doi, trei care, atunci cand le-a venit randul sa iasa in fata si sa spuna poezia au inceput sa planga, sa tipe sa cada pe jos chiar. David a mers cu Doamna de mana, a mers ca un adevarat actor in fata. Doamna a spus poezia, el parea ca o ajuta si a mers la loc. Toata lumea l-a aplaudat, pentru ca era un vuiet atat de mare incat nu-ti dadeai seama daca vreunul recita, canta, plange sau tace! Apoi a venit Mosul si le-a impartit daruri.

A fost emotionant. Chiar daca n-a avut costumas ca ceilalti copii, a fost imbracat in Mos. Si era dragut, distins, aparte fata de ceilalti. David e un copil cu totul si cu totul deosebit. El stie sa rada, sa zambeasca si sa se bucure din tot sufletul. Nu numai noi, parintii lui am invatat asta de la el, ci si intreaga familie. David ne-a invatat sa traim altfel si sa ne bucuram altfel de lucrurile de langa noi.

In alta ordine de idei saptamana asta a fost destul de interesanta. David a avut anumite anxietati de adormire, dar si in timpul somnului. Nu mai vrea s afaca nani in patul lui, ci cu mami. Evident ca am cedat destul de usor, ca sa nu sufere copilul si am ajuns sa nu ma pot misca de pe stanga pe dreapta ca se trezeste baiatul si incepe:mami, mami, unde e mami? Dar nu-mi plang de mila, pentru ca dintotdeauna voiam sa stiu cum e sa faci nani cu David. Incerc seara sa respir in acelasi ritm cu al sau, ca si cum am fi una si aceeasi fiinta.

Are o expresie favorita a ni nu! care se traduce prin am zis nu! Pe care o foloseste cu o bucurie enorma ori de cate ori refuza categoric sa faca un lucru. A invatat unde sunt ghetele, stie sa le ia de acolo si sa inchida dulapul la loc. Are cateva cuvinte noi, dintre care cel mai amuzant este capca=rata care face cam cam. A si in loc de copii spune papaii!

Am depasit, cred eu, pragul autismului, suntem in zona de retard, dar vom iesi in curand si de aici. Iti promit asta, David!