Suntem la tara...

Si e atat de bine! cu somnul stam la fel de controversat, adica nu prea dormi de pranz. Dar e ok. Nu exista reguli, ore fixe de trezire, gradi, terapie, nu exista nimic, doar noi intr-o casa in camp. Vremea e frumoasa, nesperata dupa atata frig, e a doua zi de Craciun. Atat de repede trec sarbatorile de iarna si atat de mult ne pregatim pentru ele si le asteptam atat de mult.
Peste cateva zile se incheie poate cel mai greu an din viata noastra. Multe lacrimi, frici strecurate in suflet din cauza autismului. Multe rugaciuni, planuri si sperante. Acum un an pe vremea asta nu spuneai niciun cuvant...Mai stii?

Mai stii cand tremuram la evaluari si auzeam acelasi raspuns. mai stii cand nu spuneai mami, mai stii cand nu aratai cu degetul? Mai stii ceva din tot anul asta?
Eu DA. A fost un an pe care vreau sa-l inchei, sa-l uit, sa-l ingrop in jurnalul tau si sa nu mi-l mai amintesc niciodata.

daca as putea i-as rescrie zilele si le-as pastra doar pe cele fericite, cu cuvinte si jocuri noi, cu oameni pozitivi care au aparut in viata noastra.

Vreau un 2010 plin de vorbe, de cantece, de jocuri si experiente noi. Vreau sa radem in fiecare zi, vreau sa nu ne mai gandim la autism , vreau sa avem o viata simpla, normala.....
Se poate???
La multi ani david, Florin, si cei maxim 10 oameni cu adevarat sinceri din viata noastra. Sa aveti de la noi numai vesti bune!

Bye bye 2009!