Folosirea timpului trecut

Ieri David a mai facut ceva surprinzator. Mi-a povestit din propie initiativa 3 experiente noi folosind pentru prima oara timpul trecut:

- POŞT TATI A PAPAII (am fost cu tati la copii)

-poşt mami a ghidi (am fost cu mami la gradi)

-acut nani a ghidi (am facut nani la gradi)

A fost uluitor de-a dreptul! Chiar ma gandeam zilele trecute cum il voi putea face sa nu mai fie totul in prezent si sa-si poata povesti aminitirile folosind un timp verbal cat de cat corect. Si, ca de fiecare data a fost repetitia zilnica a unei actiuni pe care vrea sa si-o insuseasca.

Ma intreba Oana la postarea trecuta cum vine treaba cu instinctul amtern si cum am facut noi progrese fara terapeuti. Metoda e simpla, dar...anevoioasa!

Cand David facea ABA la inceput eram incantata. Intrau si ieseau oameni competenti, se scriau pagini in dosarele de lucru, se faceau sedinte. Mi se parea o treaba importanta. (ca o paranteza Claudia, una dintre terapeute e prietena noastra si acum, pentru ca David o place si e chiar deosebita). Pana-ntr-o zi cand am realizat ca aceasta metoda nu este potrivita pentru fiul meu si, poate si pentru alti copii. De ce? pentru ca totul se desfasoara in aceeasi incapere la masuta, iar copilul cu greu poate generaliza notiunile invatate (mecanic) in restul casei, in vizita, in parc.

ABA il facea pe David sa sa inchisa si mai mult in el. Oricat de dragute ar fi fot terapeutele, se ascundea in alta camera cand veneau, pentru ca stia ce urmeaza. veti spune oare ca ABA este un sistem structurat, care, cu pasi mici il invata pe copil notiunile importante. Si da si nu. Dar, atunci cand ai un copil normal cum il inveti toate cele? Zi de zi, oferindu-i contexte necesare invatarii.

Asa am pornit cu David, invatandu-l sa traiasca normal, in familie si sa incerce sa se adapteze la situatiile care sunt specifice varstei lui.

Ritualul este foarte important, actiunile de dimineata, drumul pana la gradi, repepe pe drum. De exemplu David a fost intotdeauna fascinat de aerele conditionate si, intr-o zi unul nu se invartea si i-am spus "daca vrei sa sa invarte SUFLA spre el si i-am aratat de cateva ori cum sa faca asta. Am avut noroc, cineva i-a dat drumul si a inceput sa se invarta (MULTUMESC, cineva!) David a facut legatura cu suflatul meu si de atunci face asta. Asa am rezolvat si problema unui exercitiu primar de logopedie: suflatul.

-I-am explicat de fiecare data ce fac, fara a-i cere ceva in scumb. "Uite, mami scoate un morcov din frigider. Unde e? (e bine sa creezi putin suspans) A!!! Uite-l\! Uite morcovul! Mmmm, ce bine arata!.

-Era reticent la cereale cu lapte. Imi puneam eu in farfurie si mancam cu pofta si-i spuneam "Mami papa cereale cu lapte. Mmmm, ce bun e! Vrei si tu? N-a vrut saptamani in sir pana cand intr-o zi cand isi manca cerealele simple cu a luat cutia ce lapte si a facut gestul sa toarne in farfurie. L-am intrebat "vrei?" iar el mi-a sus "vei". si asa a papat David cereale cu lapte.

Voi mai scrie despre exercitiile de invatare a notiunilor...

\Cat priveste prejudecatile celor din jur despre copii cu nevoie speciale.... Sincer nu prea mi-a pasat. Uneori m fost chiar persiflanta cu cei bin jur daca exagerau. "Vai dar are 3 ani si nu vorbeste!" "Sincer, doamna nu e problema dumneavoastra". "Asa e unii vorbesc mai tarziu, asa sunt baietii!". PANA AICI! asta e replica pe care o urasc cel mai tare. N-a stat nicio persoana "binevoitoare" pe la usile de neuropsihiatrie ca sa i se scrie autism pe o foaie fara prea multe evaluari, n-a spus nimeci de mii de ori "mama" ca sa aiba abia la 2 ani si 10 luni acest cuvant. Cine n-a trait toate astea n-are dreptul sa judece sau sa emita vreo parere deste un parinte cu copil cu probleme! Asa ca, de ce mi-ar pasa de parerea lor?.... De a voastra, in schimb in pasa, caci numai voi stiti despre ce vorbesc.