pianul

Am observat in ultimele luni ca David reactiona in mod evident la vederea unui pian sau la sunetele emise de acest instrument muzical. Ieri am fost la gradi (as vrea ca toti sa aveti norocul unei gradinite pline de intelegere ca a noastra!) l-am scos de la dansuri (nu participa cu placere la ore de aerobic) si am cerut sa incerce pianul. Joia era ziua de pian. Doamna director a chemat profesoara, am facut cererea de inscriere si am cerut permisiunea de a-l insoti la prima lui lectie.
David, cand face o activitate noua are nevoie de validarea mea daca lucrul acela e bun, corect se uita-n ochii mei sa caute ok-ul pentru ceea ce sace. Stiam ca trebuie sa fiu la prima ora. L-am asezat pe scaunelui din fata orgii (pianul este de fapt o orga) si doamna a disparut. si bine a facut.
David, canta , mami la pian! Am atins cu degetele mele claviatura. A atins si el. Degetelele acelea mici erau parca nerabdatoare sa descopere sunetele ca pe ceva indelung asteptat. Le misca atat de firesc de la un capat la celalat, de parca de luni bune face asta.
L-am privit. Era relaxat, incantat. Din cand in cand imi cauta privirea sa-i spun ca face bine, ca poate continua.
Apoi mi-a spus si el: Taten câtă a piamiu!
Da mami, bravo, cânţi foarte frumos!
Seara am vorbit la telefon cu bunicile lui şi le-a spus singur că el cântă.

Si voiam sa va mai spun un secret. incă de cand eram insarcinata imi doream un singur lucru: copilul meu sa fie fericit. Nu ilustru, nu genial, nu cu coronita la scoala, pur si simplu fericit. Asa este David in momentul de fata, cel putin cat noi doi suntem impreuna FERICIT!!!! Rade, vorbeste tare, ne luam in brate, ne pupam, alergam pe strada cu bicicleta, gatim amandoi, facem curat. L-am facut sa descopere lumea si mai ales L-AM INVATAT SA IUBEASCA. SA AIBA BUCURIA DE A TRAI.
Poate ca nu va fi premiant, poate ca nu va merge la facultate, dar va fi un ins atat de fericit, incat zambetului lui va fi in stare sa faca lumea asta mai buna.
De la 1 noiembrie mi-am scurtat si orele de lucru la serviciu. Vom avea si mai mult timp sa traim intens clipele noastre. Va repet si am sa repet pana veti intelege: nu ABA vindeca autismul, ci iubirea, implicarea totala a mamei.
Invata-ti copilul sa rada, sa iubeasca, sa aiba incredere in tine si apoi, zi de zi arata-i lumea si vei reusi!