luni, 15 februarie 2010

ABA si fata ei nevazuta

Daca incerci sa gasesti informatii despre recuperare in autism pe google, n-ai sa gasesti nimic in afara de ABA, mai ales la textele scrise in limba romana. Toti incep, cauta, sunt in curs de...ABA. Nu scrie nicaieri care sunt progresele vizibile, cand poate un parinte cu un copil autist sa inceapa sa rasufle usurat. ABA e ca un fel de guru pe buzele tuturor in ia intra sperantele si toti banii avuti si imprumutati de familia napastuita.
ABA nu e asa grozava precum pare sau precum e descrisa si facuta la noi in tara. De fapt nici nu stiu cati din multi cei care se pretind terapeuti fac ABA ca la carte. Aba e un dresaj priceput al copilului debusolat. ABA ii repeta de 100 de ori si face in locului pana pricepe. Te invata sa spui buna, fara sa pastreze contextul original. Il pune pe copil sa construiasca din cuburi rapindu-i bucuria descoperirii.

Nu-mi place ABA si nu mi-a placut niciodata. Nu am cunoscut niciun copil recuperat prin aba la noi in tara. Din cata psihologie am invatat la scoala, stiu ca ceea ce inveti prin descoperire proprie retii si poti sintetiza si generaliza mult mai tarziu.

David se afla acum in aceasta etapa. Se bucura de tot ceea ce este in jurul sau, le descopera si le intelege in ritmul propriu. E bine pentru el, e bine pentru noi. Chiar daca are 3 ani si inca nu recita poezii, deja nu-mi mai pasa. Copilul meu e vesel si descopera lumea prin forte proprii si intelege ceea ce se intampla in lumea lui. Primeste iubire, multa, nelimitata si el se simte iubit, pretuit si apreciat.

Nu stiu cat de mult voi mai scrie pe acest blog, David are jurnalul sau. Am inteles ce era de inteles: copilul meu e sanatos, e-n viata, zambeste cand ma vede, il striga pe tati, vrea la tara, ma ia in brate la nani. CE vreau mai mult de la el? N-am sa aspir niciodata la coronite, lauri si masini scumpe pentru el. Vreau sa fie EL, sa se simta bine in pielea lui si sa se bucure de viata. Asa cum fac si eu. daca ar intelege toti oamenii asta, am trai intr-o lume mult mai frumoasa. Nu?

luni, 1 februarie 2010

vacanta intertrimestriala

David e din nou in vacanta si ma bucur pentru el, va avea parte de 7 zile pline de veselie si mai relaxante decat cele din programul obisnuit. Va face terapie in continuare, dar se simte bine cu fetele. Ce nu va face el este nani. Nu stiu de ce de vreo 2 luni nu mai doarme de pranz acasa, ci numai la gradi.

Ieri a spus prima propozitie-intrebare alcatuita din 5 cuvinte: Mami, unde e mingea mare? Eu i-am raspuns ca nu stiu, dar l-am trimis la tati sa vad daca repeta intrebarea. I-am spus: David, du-te la tati in bucatarie si intreaba-l unde mingea mare. Si s-a dus. Si l-a intrebat. A fost tare dragalas. Mai nou ii place sa numere pana la 10, cu ajutor, evident, dar pronunta tare frumos de la 6 la 10.

Ieri ne jucam cu masinutele cu telecomanda si le-a manevrat si el cu destul de multa dibacie si s-a amuzat teribil...As vrea mai mult timp pentru el, pentru noi, de fapt as vrea ca tot timpul meu sa i-l dau lui si sa faca ce vrea cu el. Imi este atat de drag....a invatat sa spuna si pupa. Si dimineata ma pune sa-i pup picioarele, burtica, mainile fata, apoi imi ia el fata intre maini si ma pupa...Doamne, cat de greu de descris in cuvinte e sentimentul acela! Poate reusesc sa-mi iau 2-3 zile libere sa fiu cu el.

Te iubesc, dragul meu fiu

vineri, 15 ianuarie 2010

Un alt inceput

Aseara David a facut cunostinta cu Laura si Ana, noile lui terapeute pe care le-a indragit imediat, pe Ana chiar a pupat-o, ia spus sa faca nani cu el. Laura e o tipa deosebita, dedicata lucrului cu cei mici. Sper sa-si dea seama ca poate fi intr-adevar o buna coordonatoare si eu i-am oferit sansa sa incerce cu David.

Am un sentiment destul de bun, de saptamana viitoare ne reintram in ritm. Azi dimineata Mok a facut doua faze dragute. Ne jucam cu tractoarele si mi-a spun ca se invarte ceva.
-roata, spun eu
-Oata, spune el.
-Uite roata mare!
_uite oara maee!
-uite si roata mica.
-Doi oata, spune David foarte sigur pe matematica lui!
Minunat! A facut o adunare!
Apoi a constatat ca muzica era data destul de incet si mi-a zis:
-Aiaiiii (muzica) a tae!
-vrei sa dau muzica mai tare?
-Daaa mi-a raspuns el destul de fericit vazand ca l-am inteles si l-am ascultat.

Sa aveti si voi o zi la fel de buna ca a mea!

joi, 14 ianuarie 2010

3 ani si 4 luni

Asta este varsta lui David astazi. La multi ani dragul meu copil!
Ieri am divortat amiabil, "cu acordul ambelor parti" de fosta sa coordonatoare de terapie. Nepotrivire de caracter, ce sa-i faci sau mai bine zis nepotrivire intre cerere si oferta. Am avut parte de multe lucruri bune impreuna, dar cum spunea si ea, eu vreau altceva pentru David.
In seara aceasta piciul meu isi va intalni noii sai terapeuti: Laura si prietena ei. Vom face o prima sedinta impreuna, cu program stabilit de toata lumea si in interesul lui David. Sa fi intr-un ceas bun, asa cum spun eu de fiecare data.

Oricum el s-a cam rasfatat in ultima perioada, mai ales ca tati ii sufla destul de puternic in cornite. Are nevoie de un pic de disciplina in viata, ca noi toti de altfel. La gradi merge excelent si face lucruri pe care acasa nu le face sau lucruri pe care nici nu visam sa le faca vreodata: papa sandvisuri singur, cu unt, dupa ce le da sunca jos, bea lapte cu Nescuiq, desi de lapte "s-a lasat" de mai bine de 7 luni, picteaza, repeta cuvintele din poezii dupa doamna, se joaca cu picii din grupa, doarme de pranz (acasa nu mai face asta!).

Gradinita asta a fost o alegere excelenta. Ma bucur ca am avut curajul sa-l dau la stat. Gradinitele particulare nu-si justifica banii absolut deloc. Nu-mi era de niciun folos daca blanda educatoare de acum un an ii tinea toata ziua in brate, dar daca doamna Ileana ori Ioana il scot in fata sa repete o poezie, sa arate formele ori ce grozavii mai fac ei pe acolo nu face decat sa ma bucure, iar pe el sa progreseze.

Sincer, mi-s dori ca David sa aiba un frate, dar pana nu-l vad pe el recuperat nu am curajul sa fac asta. Nu se stie niciodata....

te iubesc, minune!

luni, 4 ianuarie 2010

109 cuvinte

Pentru prima data le-am numarat pe cele care se inteleg clar si denumesc obiecte ori actiuni din viata fiului meu. Nu stiam ce ma astepata cand m-am apucat sa scriu. Era o lista pentru Laura noua terapeuta, ca sa stie de la ce sa porneasca cu el. Le-am grupat pe categorii ca sa-i fie mai usor de urmarit.
Si am ajuns la 109 cuvinte, cele mai de pret, cele mai importante, cele mai....divine care s-au rostit vreodata. Am fost atat de emotionata, de parca, brusc, dintr-o data am sarit din taramul viselor in cel al realitatii. Sa continue tot asa si sa ne saturam odata si odata de vorba amandoi.

Vacanta asta i-a prins foarte bine din toate punctele de vedere. A fost inconjurat de oameni dragi, nu a avut un program strict, a fost cu mami si cu tati tot timpul. I-am cerut in continuu sa denumeasca orice intalnea in calea lui, sa lege cuvintele intre ele in mici propozitii. Nu stiu cum, dar usor usor am reusit.

Azi dimineata, la gradi doamna educatoare a ramas uimita cand l-a auzit pe David: Unde e tati? tati mino a mine! Pentru ca tati ne lasase cu masina in fata gradinitei si mie imi revenise ingrata misiune de a-l reacomoda cu grupa mica. Ma simteam atat de flatata de uimirea sa incat parca fiul meu tocmai terminase de recitat cele 99 de strofe ale Luceafarului.

Baiatul meu vorbeste, nu mult, nu des, nu cu toata lumea, DAR VORBESTE! Spune lucruri cu sens, vobeste spontan, cere, refuza, accepta, impune. El stie ce vrea de la cei din jur si noi am inceput sa-l intelegem. vacanta asta de 2 saptamani a facut minuni. daca as putea sa stau mai mult timp cu el...

Pana una alta incep anul cu multa speranta: David trebuie sa vorbeasca in fiecare zi mai mult!
Te iubesc dragul meu fiu

sâmbătă, 26 decembrie 2009

Suntem la tara...

Si e atat de bine! cu somnul stam la fel de controversat, adica nu prea dormi de pranz. Dar e ok. Nu exista reguli, ore fixe de trezire, gradi, terapie, nu exista nimic, doar noi intr-o casa in camp. Vremea e frumoasa, nesperata dupa atata frig, e a doua zi de Craciun. Atat de repede trec sarbatorile de iarna si atat de mult ne pregatim pentru ele si le asteptam atat de mult.
Peste cateva zile se incheie poate cel mai greu an din viata noastra. Multe lacrimi, frici strecurate in suflet din cauza autismului. Multe rugaciuni, planuri si sperante. Acum un an pe vremea asta nu spuneai niciun cuvant...Mai stii?

Mai stii cand tremuram la evaluari si auzeam acelasi raspuns. mai stii cand nu spuneai mami, mai stii cand nu aratai cu degetul? Mai stii ceva din tot anul asta?
Eu DA. A fost un an pe care vreau sa-l inchei, sa-l uit, sa-l ingrop in jurnalul tau si sa nu mi-l mai amintesc niciodata.

daca as putea i-as rescrie zilele si le-as pastra doar pe cele fericite, cu cuvinte si jocuri noi, cu oameni pozitivi care au aparut in viata noastra.

Vreau un 2010 plin de vorbe, de cantece, de jocuri si experiente noi. Vreau sa radem in fiecare zi, vreau sa nu ne mai gandim la autism , vreau sa avem o viata simpla, normala.....
Se poate???
La multi ani david, Florin, si cei maxim 10 oameni cu adevarat sinceri din viata noastra. Sa aveti de la noi numai vesti bune!

Bye bye 2009!

joi, 17 decembrie 2009

Bye bye Ioana, bun venit Laura

Aseara ne-am luat la revedere de la Ioana. A fost ultima seara in care a mai lucrat cu David. Va pleca in Franta sa-si continue studiile. Daca putem spune asa...suntem tare mandri de ea. E un om deosebit care va avea o cariera frumoasa. Asta nu inseamna ca nu ne va fi dor de ea!

Dar pe noi mereu ne iubeste Dumnezeu. La cateva minute dupa plecarea Ioanei am cunoscut-o pe Laura. Un terapeut cu experienta de un an, cu o voce calda, dar sigura pe ea si pe ceea ce stie sa faca. Va lucra incepand din ianuarie cu David si sper sa avem rezultate bune. Cat o priveste pe Clau ea va ramane shadow la gradi si in formula asta vom pasi plini de incredere in 2010.

Sunt plina de speranta si de incredere. Anul viitor e anul in care David va vorbi mult mai bine si va spune prima poezie la sebrarea de sfarsit de an. Te iubesc fiul meu drag!