joi, 25 iunie 2009

Primele cuvinte

La inceput n-a fost cuvantul, cum spune Cartea Sfanta, ci a fost silaba. ma, ta, nu, mi. Silaba a fost maestru de ceremonii multe luni. Poate prea multe. Apoi David a raspuns la intrebarea „Vrei ceai?“ cu da. Si la „Vrei afara?“. „Facem baie“. In parc, insa, cand am vrut sa plecam, i-am spus: „mergem acasa?“ Raspunsul lui a fost de-a dreptul surrpinzator „Nu. nu. nuuuuuuu“

Deja cunostea negatia si afirmatia. Le testam in fiecare zi cu diverse situatii, pentru a intelege cum sa distinga binele de rau, utilul de nefolositor, gustul bun de cel neplacut.
De la gradi mi-au spus acum 5 saptamani ca o fetita din grupa lui David plangea. El s-a dus la ea si ar fi intrebat-o ce-ai patit? vestea a facut inconjurul gradinitei, a familiei si prietenilor mei. De atunci n-a mai zis nimic memorabil la gradi.

Intre timp cu mine si sotul meu evolutia e una, cu fetele de la terapia alta.
Cu noi a invatat sa spune uite si sa arate cu degetul. Mai nou are si un cuvant inventat de el: coco. N-ai sa ghicesti niciodata ce inseamna! Ei bine este aerul conditionat pe care-l admira de ceva timp peste tot pe strada. Plimbandu-ma cu el prin parcul de la Unirea, unde pe timp de vara functioneaza fantaine arteziene ii tot spuneam apa, apa. O zi, doua, noua. In a zecea mergeam noi agale, dar fantanile nu mai aveau apa. David m-a luat de mana si mi-a spus clar: uite apa nu. Ce propozitie frumoasa, ce glas divin, ce minune mi s-a intamplat mie. Noua.
De atunci de cate ori mergem acolo, baiatul imi spune apa, uite apa si eu il aplaud, si el se bucura nespus ca-i place sa fie apreciat. Tractorul se numeste taco, iar tramvaiul are o denumire asemenatoare.

Cu terapeutele e mult mai elevat: Claudiei i-a spus intr-o zi Codia. nu mege piesa, vau meg pe hol. Ioanei i-a reptat si ei cateva cuvinte veau tica (ADICA VREAU STICLA).
Si raspunde bine la programe, e atent, curios. Si stii de ce? ca am crezut in el, i-am spus de sute de ori acelasi cuvant, intrebare, expresie, l-am iubit nespus si l-am apreciat in fiecare zi, pentru fiecare realizare.
Pasii sunt mici, dar sunt.

Un comentariu:

  1. INCREDIBIL!!!!!!!!!!
    Tzopai ca nebun aprin casa si ranjesc la ecran de bucurie!
    Wohoooooooo!

    RăspundețiȘtergere