De ce doare autismul

La inceput ti s-a parut, apoi cineva ti-a confirmat frica, apoi un specialist ti-a dat un diagnostic. Intreaga familie ti-a spus ca te inseli. Insa din prima zi autismul a inceput sa faca parte din tine. Te trezeai cu el la micul dejun, te plimbai pe acelasi scaun in tramvai, iti dadea peste mana cand iti mangaiai copilul. Autismul doare pentru ca frange aripile viitorului. Doare pentru ca nu te mai lasa sa visezi. Autismul doare si orice mama o stie prea bine.

Copiii de doi ani pun intrebari, canta, danseaza, se cearta in parc cu alti micuti pentru o lopatica de plastic. Al meu numara pietricele si le arunca haotic spre gard. Il strig pe nume, dar el nu vrea sa ma auda. E departe, pe taramul care i-a furat, fara sa-i intrebe pe cei care le-au dat viata, zambetul, iubirea, cuvintele.
Nu e drept, dar asa e. Nu te mai intreba de ce tocmai tu, pentru ca pierzi un timp pretios. Timpul in care ai putea sa recuperezi bucatica cu bucatica micutul tau. Asa ca ingroapa-ti durerea care risca sa te ingroape pe tine si deschide ochii. In Romania se spun prea multe despre autism si nu se face nimic. Nimeni nu-ti ofera suport si ar trebui sa-ti iei gandul de la asta o perioada.

Specialistii adevarati sunt putini si aceia sunt scoliti afara, pe austistii altora. Ai nostri nu pot avea nici macar privilegiul de a fi cobai. Penibil. In fine, David, fiul meu are acum 2 ani si 8 luni, face ABA de o luna si primul om care a indraznit sa-i dea un diagnostic am fost chiar eu. Au urmat vizite la diversi neuropsihiatri, psihologi, psihiatri, usi de spitale cu staif, medici la care trebuie sa te duci cu recomandare, sa stai 4 ore la usa lor ca sa simti cat de importanti sunt. Cand de fapt nu-ti spun nimic concert. "S-ar putea sa fie..." "sa nu intram in panica". "are doar 2 ani", "jucati-va mai mult cu el", "exagerati, e baiat va vorbi mai tarziu"....

Cineva mi-a recomandat intr-o buna zi ceva cu adevarat esential: o carte. "creierul social" de Otilia Secara. Am comandat-o, am citit-o si m-am imprietenit intre 2 mailuri cu un neuropsihiatru din Timisoara. Hai acolo, Otilia trebuie sa-l vada pe David! A fost prima care a scris negru pe alb ca David are o "tulburare pervaziva de dezvoltare, fara alta precizare", adica, pe romaneste autism atipic. Si iar a durut. Era oficial. Dar am stiut macar ce trebuie sa fac: sa lupt. Sa folosesc fiecare secunda din viata mea, fiecare energie, gand, putere pentru el, pentru cuvintele ce aveau sa vina din gura lui. Intr-o zi. Am invata sa am rabdare. Niciodata n-am avut. Apoi am cunoscut-o pe Dana Martinescu, femeia cu chip de copil care stie sa intre in mintea copiilor si sa-i faca sa iasa impreuna de acolo. Ea le coordoneaza pe Claudia si Ioana sa faca din David copil. Si mai sunt oameni importanti pe care daca nu i-as fi avut langa mine in diverse momente, n-as fi reusit. Am sa-i enumar, chiar daca voi nu-i stiti, ei se stiu si as vrea sa stie ca eu stiu cat sunt de valorosi. Ordinea nu conteaza, ci sufletul lor: Florin(sotul meu), Adina, familiile noastre, Luminita& Dan Micu, Anda, Ozana, Loreta, Mona, Iza, Violeta Aposteanu, Andreea, Gina Tanasache, Nina Micu, Florin "Maradona", Gradinita Pisicel(Madalina, Veronica, Paula, Geta s.a)

Fara oamenii din jur nu poti merge mai departe, ei te invata sa uiti durerea si uneori un simplu gest, o intrebare, un sfat pot face cat toti banii din lume.Hai sa stam de vorba despre durerea autismului si apoi sa uitam de ea.
Deschide-ti sufletul, plangi, tipa catre cer, dar mergi mai departe....si aici sa vorbim cu sinceritate despre austism...
Geo