Vacanta la tara

Ne-am intors de curand dintr-o scurta vacanta la tara. David ne-a intrecut orice asteptare, a fost toata ziua atent, prezent, vioi, fericit, cooperant. Statea in casa doar cand dormea, in rest toata curtea era a lui. Cum se trezea avea o singura grija: apinde betu! Toate becurile erau luate la rand, fiecare trebuia aprins sa-i lumineze drumul prin camerele casei mamei mele. Afara, la fel. Special pentru el ai mei au pastrat cateva instalalii de Craciun pe casa si prin curte. Totul trebuia sa fie stralucitor ca si el.
Apareau cateii: Monu si Google cu care s-a imprietenit destul de repede. Radea cand ei il pupau si-l maraiau, se intrista cand isi faceau de lucru prin alta parte. Daca auzea bilele de la biliard lovindu-se spunea instant a bia, a bia si fugea intr-acolo! Acolo are leagan, o alee din pavele de cauciuc plina de masinute, bicicleta, motcicleta pentru copii. Mai are si balta. Daca-i spuneam David, mergem la apa? imediat ma lua de mana si ma ducea spre poarta. Ii placea pe toti din jurul lui, dar, evident ma prefera pe mine. Poate din rasfat, poate din obisnuinta, poate pentru ca pe mine ma iubeste mai mult decat pe oricine.
E atat de emotionant acest sentiment...sa simt iubirea fiului meu. Cum ma ia el in brate si ma striga cat e ziua (si noaptea!) de lunga mami, cum imi da un pup atunci cand il rog, cum se uita la mine cu ochisorii aia superbi si stralucitori...
David este in fiecare zi un alt copil. Azi a trebuit sa ma intorc la serviciu si, peste noapte m-a pus sa-l tin de mana, in somn. Amandoi simtim la fel, ne intuim starile, ne adoram reciproc. Poate ca tocmai de aceea a trebuit sa trecem prin toate astea ca sa intelegem cat de importanta este relatia noastra, cat de importanta este viata in sine. Copilul meu, desi nu vorbeste mare lucru m-a invatat lucruri fundamentale, mi-a schimbat modul de a trai si de a gandi. Nimic din ce, alta data conta, acum nu mai este prioritar.
N-am fost in concediu vara asta. Si ce daca? Zilele libere le-am petrecut acasa sau la tara si am facut toate chestiile marunte pe care visam mereu sa le facem. Asa a fost si acum la tara, locul unde inima mea se simte...acasa!