Al saselea simt

De multe ori exagerez ori pur si simplu ma pot insela in anumite privinte. Sunt om. E o replica celebra intr-un film vazut de curand "Daca nu vrei sa gresesti, inseamna ca ai gresit specia, trebuia sa te nasti rata!". Intuitia mea a functionat insa intotdeauna in aceeasi parametrii cu ratiunea. E poate un dar pe care mi l-a dat Dumnezeu ca sa complenseze celelalte lipsuri. Intuitia imi spune in ultimul tip ca ceva nu este in regula si nu prea reusesc sa-mi dau seama ce.

Achizitiile lui David in cadrul terapiei nu mai sunt asa de spectaculoase ca la inceput. In schimb a invatat multe lucruri cu noi: recunoaste un catel, spune am am, chiar il bucura prezenta animalelor. De curand am fost la tara si ma are 3 caini. David ii adora, ii alearga, ii lasa sa se apropie de ei. O situatie hilara a fost cu cutu mic, pentru ca era atat de mic incat David i-a spus miau-miau, confundandu-l cu o pisica. In fiecare seara, cand mergem in camera la mamaie ori la tataie eu ciocaneam, cu gandul ca odata si odata va ciocani si el la usa care nu este de la camera lui. zile, saptamani,am tot repetat gestul asta. Aseara, cand a vrut sa intre la mamaie, a ciocanit singur. A fost o incantare enorma. David a ciocanit la usa, din proprie initiativa.

Apoi a mers la usa la tataie si a intreput sa stige tataieeee, unde e tataie? A fost minunat! Eram topita de fericire. A mai invatat sa spuna ata pentru rata si sa pedaleze tricicleta. La terapie insa lucrurile stagneaza momentan. De ce? Ca David nu mai este atat de cooperant, ca nu-i mai plac recompensele, ca se cam plictiseste dupa prima ora de activitati.

Am incredere in oamenii cu care lucrez, nu le pun la indoiela profesionalismul, sentimenul meu e insa legat de implicare, imaginatie creativa. In orice caz nu eu sunt de vina pentru pasii pe loc. Poate sunt mai permisiva, poate nu-i spun niciodata nu e voie, dar ii tin mintea treaza tot timpul si-l iubesc enorm. Si asta il ajuta in fiecare zi, pentru ca vreau sa creasca cu iubirea in suflet, cu bucuria de a trai, cu dragostea pentru oameni, cu multa curiozitare, cu satisfactia descoperii individuale. Si vrea sa stie ceva ce eu am stiut intotdeauna: indiferent de ce atitudine au alti oameni fata de el, parintii sunt oamenii care-l iubesc neconditionat, care-l iarta, pentru care inseamna, intr-adevar o minune. Caci asta e David: minunea din viata mea. Semnul ca Dumnezeu ma iubeste cu adevarat!