Incepand de ieri, 12 octombrie 2009 David are un partener de joaca la gradi, pe Claudia, umbra lui, shadow, cum se numeste in limbajul terapeutilor. Ea era ca mai emotionata dintre toti, era "prima zi de gradi". A fost o normala pentru amandoi pana la urma, David oricum era obisnuit cu ce are de facut acolo, numai ca de data asta cineva il ajuta sa fie mai atent, mai prezent, sa faca ce fac si ceilalti copii, dar in acelasi timp cu ei. Un alt castig a fost ca a facut pipi de 3 ori pana la masa de pranz, deci n-a trebuie sa se mai abtina pana la ora 13 cand ma duceam eu sa-l pun la baie.
Asadar, lucram intens. Gradi, terapeie, lucru cu mami si tati. Uneori David e coplestit de atata educatie si interes, incat se culca fara sa mai intrebe pe cineva daca este de acord ori ba. De exemplu ieri. A abormit abia la 15 la gradi (unii copii nu dorm de pranz si cam fac galagie) la 16 s-a dus tati sa-l ia. Ajuns acasa a papat foarte mult (6 sarmale!) si -a culcat, pentru ca era extrem de nervos si n-a mai rezistat la orele de terapie.
E atat de mic si atat de dulce si se trezeste din ce in ce mai greu dimineata...Dar trebuie sa facem toate aceste lucruri, pentru ca altceva ca sa-l recuperm oricum nu prea stim ce sa mai incercam. Uneori mai gresesc si pret de cateva minute incerc sa-l compar cu picii de la gradi. Ieri Andrei imi povestea atat de cursiv ca bilele si cortul sau au devenit invizibile. Iti dai seama, invizibile? Stia ce inseamna asta si are exact varsta fiului meu. Mi-au dat lacrimile pentru o secunda, pentru ca-n mintea mea s-a inserat intrebarea sfasietoare: oare David imi va povesti vreodata despre obiecte invizibile cu atata usurinta?!
Stiu nu trebuia sa fac asta, dar am facut-o si am suferit o zi intreaga. In loc sa ma bucur ca e la gradi cu shadow, eu...ma chinuiam singura. Oricum viata mea, a noastra e doar pentru el, pentru binele, transformarea si devenirea lui. Noi nu mai suntem personalitati de sine statatoare, noi traim doar pentru si prin el. Si asa va fi toata viata de acum inainte.
te iubesc, david!
"David imi va povesti vreodata despre obiecte invizibile cu atata usurinta"
RăspundețiȘtergereDacă se va recupera, da. Tocmai aceasta e cheia.
Comparaţiile cu neurotipicii sunt bune câtă vreme efectul lor este o şi mai mare determinare de a înainta.
Mult succes!
Sunt convinsa ca un shadow il va ajuta foarte mult. Totul va fi bine, asa o sa stiti si ce activitati fac la gradinita, sa lucrati si acasa.
RăspundețiȘtergereAr fi minunat daca educatoarea ar incerca sa-l integreze si sa-l trateze exact ca si pe ceilalti copii, eventual sa-l tina pe langa ea, sa-l securizeze si sa-i mai explice inca o data cerintele fiecarei activitati. Nu e bine ca David sa stea deoparte cu insotitoarea lui.
Acum depinde cat de stanjenita este educatoarea de prezenta terapeutei lui David.
Oricum multa bafta in continuare.
Va multumesc tuturor celor care ma incurajati. va simt aproape si asta conteaza enorm!
RăspundețiȘtergere