luni, 15 februarie 2010

ABA si fata ei nevazuta

Daca incerci sa gasesti informatii despre recuperare in autism pe google, n-ai sa gasesti nimic in afara de ABA, mai ales la textele scrise in limba romana. Toti incep, cauta, sunt in curs de...ABA. Nu scrie nicaieri care sunt progresele vizibile, cand poate un parinte cu un copil autist sa inceapa sa rasufle usurat. ABA e ca un fel de guru pe buzele tuturor in ia intra sperantele si toti banii avuti si imprumutati de familia napastuita.
ABA nu e asa grozava precum pare sau precum e descrisa si facuta la noi in tara. De fapt nici nu stiu cati din multi cei care se pretind terapeuti fac ABA ca la carte. Aba e un dresaj priceput al copilului debusolat. ABA ii repeta de 100 de ori si face in locului pana pricepe. Te invata sa spui buna, fara sa pastreze contextul original. Il pune pe copil sa construiasca din cuburi rapindu-i bucuria descoperirii.

Nu-mi place ABA si nu mi-a placut niciodata. Nu am cunoscut niciun copil recuperat prin aba la noi in tara. Din cata psihologie am invatat la scoala, stiu ca ceea ce inveti prin descoperire proprie retii si poti sintetiza si generaliza mult mai tarziu.

David se afla acum in aceasta etapa. Se bucura de tot ceea ce este in jurul sau, le descopera si le intelege in ritmul propriu. E bine pentru el, e bine pentru noi. Chiar daca are 3 ani si inca nu recita poezii, deja nu-mi mai pasa. Copilul meu e vesel si descopera lumea prin forte proprii si intelege ceea ce se intampla in lumea lui. Primeste iubire, multa, nelimitata si el se simte iubit, pretuit si apreciat.

Nu stiu cat de mult voi mai scrie pe acest blog, David are jurnalul sau. Am inteles ce era de inteles: copilul meu e sanatos, e-n viata, zambeste cand ma vede, il striga pe tati, vrea la tara, ma ia in brate la nani. CE vreau mai mult de la el? N-am sa aspir niciodata la coronite, lauri si masini scumpe pentru el. Vreau sa fie EL, sa se simta bine in pielea lui si sa se bucure de viata. Asa cum fac si eu. daca ar intelege toti oamenii asta, am trai intr-o lume mult mai frumoasa. Nu?

luni, 1 februarie 2010

vacanta intertrimestriala

David e din nou in vacanta si ma bucur pentru el, va avea parte de 7 zile pline de veselie si mai relaxante decat cele din programul obisnuit. Va face terapie in continuare, dar se simte bine cu fetele. Ce nu va face el este nani. Nu stiu de ce de vreo 2 luni nu mai doarme de pranz acasa, ci numai la gradi.

Ieri a spus prima propozitie-intrebare alcatuita din 5 cuvinte: Mami, unde e mingea mare? Eu i-am raspuns ca nu stiu, dar l-am trimis la tati sa vad daca repeta intrebarea. I-am spus: David, du-te la tati in bucatarie si intreaba-l unde mingea mare. Si s-a dus. Si l-a intrebat. A fost tare dragalas. Mai nou ii place sa numere pana la 10, cu ajutor, evident, dar pronunta tare frumos de la 6 la 10.

Ieri ne jucam cu masinutele cu telecomanda si le-a manevrat si el cu destul de multa dibacie si s-a amuzat teribil...As vrea mai mult timp pentru el, pentru noi, de fapt as vrea ca tot timpul meu sa i-l dau lui si sa faca ce vrea cu el. Imi este atat de drag....a invatat sa spuna si pupa. Si dimineata ma pune sa-i pup picioarele, burtica, mainile fata, apoi imi ia el fata intre maini si ma pupa...Doamne, cat de greu de descris in cuvinte e sentimentul acela! Poate reusesc sa-mi iau 2-3 zile libere sa fiu cu el.

Te iubesc, dragul meu fiu