joi, 18 martie 2010

Ultima postare pe acest blog

In postarea mea anterioara Marius Filip, una dintre persoanele care a citit blogul lui David contrazicea parerea mea despre ABA.
Ma bucur din tot sufletul ca-l pot contrazice. David nu sta intr-un colt sa se joace cu sfoara, este un copil deschis, nu se izoleaza de nimeni, chiar daca ma prefera pe mine din toate persoanele de pe pamant. Si ce copil nu face asta. Cum suntem acum?
-David picteaza cu manutele, cu acuarele pentru copii si face niste combinatii chiar reusite de culori. toate capodoperele lui stau acum expuse in casa.
-numara singur pana la 10
- recunoaste toate literele si le rosteste pe majoritatea.
-raspunde la toate cerintele casnice: da cutare obiect, du laptele in frigider, vezi ca trenuletul e sub pat
-formeaza propozitii simple, din 2-4 cuvinte
-"vorbeste" la telefon cu restul familiei
-a inceput sa dea primele semne de imaginatie. Ia porcusorul si-l plimba prin aer si-mi spune" cocu zboaă" . Se uita ca o poza cu tramvai si-mi spune "acolo e tamvai, cutu nenea"= acolo e ramvai si in tramvai e cuţu şi nenea.
-stie majoritatea culorilor
-la gradi spune tot ce spun si doamnele educatoare
-mananca singur
-face pipi la wc
-joaca baschet, asa cum poate el
-nu mai are nicio autostimulare
-nu se mai trezeste noaptea
-are deja 200 de cuvinte in vocabular
-are o memorie excelenta a locurilor, lucrurilor, actiunilor si persoanelor.

Cu alte cuvinte, noi am reusit, am lasat autismul undeva in urma. Ne-a iubit Dumnezeu. Mai avem de lucru, dar deja lucram altfel. Nu terapeutii sunt cei care vindeca, ci parintii, mama in special. Trebuie s ate dedici trup si suflet, trebuie sa-i dai tot timpul tau liber. Trebuie sa inventezi in premanenta jocuri si situatii noi si el sa le invete. Mergem inainte, noi 3 si speranta. succes tuturor!