noutati

N-am mai scris de ceva timp, dar incerc sa recuperez... Sa incep cu serbarea de Craciun la care David a spus poezia asa cum a putut, mai mult repetand dupa doamna Luminita. Ne-a surprins insa cu dansul, avand o coregrafie comuna cu piesa "Fulgi de nea". Prinsese mare parte din miscari si era tare fericit ca poate face alaturi de copii dansul. S-a bucurat nespus cand a venit Mosul, cred ca acesta este primul an in care a constientizat cu adevarat si chiar i-a dat un pupic! Toate fotografiile si filmuletele facute in acea zi au fost revazute de el intrega vacanta. Se vedea ca este mandru de ceea ce a facut.

Dupa care a facut varicela...Asadar vacanta noastra de iarna s-a prelungit cu inca 2 saptamani. Exceptand bubitele neplacute si interdictia de a iesi din casa, ne-au prins tare bine zilele petrecute impreuna. Su fost linistite, pline de joaca, de perfectionare anumitor cuvinte, de imbogatirea vocabularului, de invatarea unor noi pasi de dans, de improvizatii noi la pian.
Face distinctia dintre zi si noapte intr-un mod original: Opit soae, vine nuna! (s-a oprit soarele vine luna).

Eu am inceput niste cursuri de perfectionare in psihopedagogia speciala, pentru a fi pregatita sa fiu profesorul itinerant al lui David, daca va avea nevoie si daca va merge in scoala de masa. Sunt foarte interesante si profesorii sunt foarte buni.
Undeva, in sufletul meu spre sa nu fie nevoie in cele din urma, dar trebuie sa fiu realista si sa iau in calcul orice posibilitatea.

Bine ca legislatia permite copiilor cu handicap sa frecventeze scolile publice, copilul meu, copii nostri au o sansa de care ar trebui sa profite!

Noi nu ne plictisim niciodata

Uneori citesc jurnalele din anii anteriori si mi-e greu sa cred ca David s-a schimbat atat de mult. in urma cu unul-doi ani jocul lui era simplu, stereotip, cu greu il faceam sa se desprinda din plimbarea masinutelor pe orizontala sa mai faca si altceva. Acum, in schimb tot timpul face ceva, de fapt nu suporta sa aiba timpi morti. De cele mai multe ori trece singur de la o activitate la alta, el detine controlul jocurilor.
Este un tip activ. Printre distractiile lui favorite se numara:
-plimbatul cu tricicleta pe strada, in fiecare seara cand vine de la gradi. Nici macar nu ne schimbam de haine: unde e cheta chiocie? iar dupa ce o gaseste se posteaza in fata portii a tada, vino, mami...nu e chinele maie! (cainele mare tine uneori ca sa intram in curte!)
- "cititul" cartilor, de fapt comentam fotografii din enciclopedii, carti coperate de copii specifice varstei sale. asa a invatat ca "abiobiu zboa sus ael" avionul zboara sus in aer, "tenu a cina" (trebul pe sina) si "titi a tada" (masina merge pe strada).
- sa bage rufele la spalat, sa urmareasca programele (asta post, asta umeaza- cand vorbeste despre programe, urmarind schimbarea lor)
-il iubeste pe Mickey Mouse si pe Mos Craciun
- improvizeaza la pian mereu melodii surprinzatoare
- il plac parcurile, plimbarile, supermarketurile.
-vorbeste non stop, chiar daca majoritatea sunt cuvinte stalcite, sau unele expresii sun usor stereotipe.

David e mereu in miscare, atent la ce e in jurul lui, David e fericit!

Mini vacanta de 1 decembrie

Ce bine e cand suntem acasa noi 3! Afara ploua, bate vantul, e frig si David a fost nevoit sa stea in casa. La inceput nu prea s-a impacat cu ideea, pentru ca el este adeptul miscarii, a plimbarilor pe strada cu bicicleta, a pictatului in foisor.

-Opeste poaia, mami!

- Nu pot.

-tati poate! Opeste poaia tati!

Pentru ca nici eu, nici tati nu am gasit butonul de oprit ploaia, am inceput sa lucram una, alta in casa. Si-a regasit cu drag jucariile cu care nu se mai intalniste din primavara, am repetat alfabetul, ne-am jucat cu masinutele. Bicicleta rosie este insa in casa si se mai deplaseaza cu ea dintr-o camera in alta.

Zilele astea am reusit doua lucruri grozave:

-sa-l invatam pe EU David vorbea mereu despre el la persoana a III-a si mi-a pus in cap sa exersez EU, MIE, AL MEU. De cate ori spune ceva legat de el il corectam si-l puneam sa repete dupa mine. Si din cand in cand sa spuna eu sunt David.

Am mers la mamaie si uitandu-se in oglida il adus ca spune ala e eu!!!!

Deci, cum ar spune maestrii terapiei ABA a generalizat itemul!

-sa distinga ce e adevarat de ce e in poza

Noi i-am facut tot felul de jetoane cu obiecte, si David adora sa "citeasca" carti cu poze. Zilele astea aduceam obiecte si-i spuneam asta e poza cu babana, asta e adevarat, asta e poza cu televizorul si asta e adevarat. etc.

Il duc mai alaltaieri la wc si alaturi era o revista, cu o fata pe coperta. Se uita David zambind la mine si la coperta:

fata e poza, nu e adat (adat=adevarat)

mami e fata, e adat!

Evrika! Bravo David. Acestia sunt doi pasi foarte importanti in devenirea ta!

Asa ii construiesc mintea baiatului meu; bucatica cu bucatica.

Discriminare si iertare

Ne continuam viata noastra, cu frumusetea rutinei care ne inconjoara. Programul meu de lucru este mai scurt, asa ca David sta fara mine doar cand merge la gradi. Eu il duc, eu il iau, ne jucam tot timpul, vorbim, suntem fericiti. Tati se implica foarte mult in recuperarea lui David, gaseste si el solutii sa iesim din anumite situatii (pleaca mami la serviciu si david e acasa o zi. cum pleaca mami si David ramane acasa? Cu tati!). Pot spune ca suntem fericiti. Noi trei cu lumea noastra buna pe care o construim in casuta noastra, in oamenii care ne sunt aproape, cu cei care ne inteleg, ne iubesc, ne ajuta. Noi trei si restul lumii!

Intr-o zi merg sa-l iau pe David de la gradi si vad ca un coleg de grupa il imbrancea. Era prima data cand cineva manifesta un act de violenta asupra fiului meu, el nu stie nici macar ce e trasul de maneca, "na/na" la fundulet. Pentru David violenta fizica, verbala, de orice fel nu exista i nici nu avem chef sa invete la 4 ani de la un pusti de la gradi. In fine, copilul respectiv nu avea nicio vina, dar doamna era cea care ar fi trebuit sa ia atitudine. Am vorbit cu "agresorul" Andrei ca si cum vorbeam cu educatoarea spunandu-i ca nu trebuie sa-si faca singur dreptate, ca David este exclus sa fi facut ceva care sa-l supere, ca daca are o problema sa se adreseze doamnei.

Ea a sarit repede sa se scuze ca n-a fost atenta o clipa si asa a aparut incidentul. Am trecut cu greu peste momentul acesta, foarte greu. N-au trecut nici doua zile si observ ca la panou erau expuse lucrarile tututror copiilor din grupa, numai a lui David nu. Eu le creasem fisele acelea, am obiceiul sa le ajut pe doamne cu fise.
-Fisa lui david nu e la panoul.
-Nu, nu am pus-o
-De ce?
-Era urata, niste mazgaleli, n-a facut nimic ca lumea. daca tineti neaparat o pun, e prin dulap.
Am simtit ca-mi fuge panantul de sub picioare....m-am infuriat brusc.
-Nu mai mare niciun rost acum, e cam tarziu, imi pare rau ca asta e parerea dumneavoastra despre fiul meu dupa 3 luni de lucru.
-sa stii ca nu face nimic bun la gradi...
-Doamna, de cand ati venit in grupa asta v-am spus ca nu e la nivelul colegilor sai. sunt constienta de nivelul copilului meu, dar asta nu inseamna ca nu lupt in continuare pentru recuperarea lui.
-Trebuie lucrat si acasa cu el, nu toata munca la gradinita.
Am plecat trantind usa.Cum isi permite? Chair asa cum isi permite ea, sa-si bata joc de munca, iubirea, rabdarea,asteptarea, sufletul si speranta unor oameni. Cine-i da dreptul???

A doaua zi am mers la director (o doamna extrem de intelegatoare si toleranta cu noi) am cerut trasferul la alta grupa si mi l-a dat instant, numai ca pustiul meu a spun NU, ea a decis sa ramana cu doamna lui. Noroc ca era doamna Ioana in urmatoarele 5 zile. Dansa nu mai stia cum sa laude progresele lui David si cooperarea cu ea si a insistat sa ramanem...
am ramas. Joia trecuta s-a intors doamna Luminita. I-am spus sa avem o relatie normala si sa-si rezivuiasca atitudinea fata de David si sa faca ceea ce meseria ii impune. Mi-a dat impresia ca pricepe.
Eu acord oamenilor in general a doua sansa, cred ca pot invata din greselile lor.
Dar pe a treia nu. Nu cand e vorba de fiul meu. Cel mai fericit si iubit copil din lume.

A venit Claudia

David este în vacanţa intertrimestrială. Marţi mi-am luat eu o zi de concediu, în rest a stat cu tata şi cu "mamaie Acheta". Ieri a venit Claudia, singura terapeuta din vechea gardă, ca să zic aşa cu care ne vedem din când în când.
Când a vazut-o întâi a vociferat " Nu vine Audia!, unde e mami?..." am plecat cu greu de dimineaţă, mi se rupea sufletul de el să văd cât suferă că rămâne fără mine...
Până la urmă a acceptat-o şi chiar s-au distrat ziua întreagă.
Cert e că seara, Claudia ne-a spus că, deşi a trecut doar o lună şi jumătate de când n-a mai stat cu el progresele sale sunt vizibile, pronunţă mult mai bine cuvintele şi şi-a îmbăgăţit vocabularul. este spontan, plin de energie (să-l vedeţi cum aleargă cu tricicleta pe stradă!!!!) şi cognitiv-comportamental este mult mai bine!
Ne-am bucurat foarte mult. Am convenit cu ea să vină odată pe lună ca la un fel de evaluare. Mi-e tare dragă, e un copil bun Claudia şi cred că va fi într-o zi un terapeut pe cinste!
Ce-a mai facut David între timp...
- Are acasă "piamiu", de fapt un sintetizator grozav şi se distrază impovizând!
-Marţi a făcut o pictură abstractă, dar foarte interesantă pe care i-am expus-o în foişor.
-Într-o seară ne întorceam cu maşina acasă şi cânta o piesă românească al radio. Am început să cânt şi eu, dar fiu meu mi-a spus clar " Nu câtă mami, câtă fata!". a fost atât de drăguţ....

Şi încă ceva: încercaţi PURE DHA, este un produs grozav, care chiar ajută, este un neurotrofic ok.

pianul

Am observat in ultimele luni ca David reactiona in mod evident la vederea unui pian sau la sunetele emise de acest instrument muzical. Ieri am fost la gradi (as vrea ca toti sa aveti norocul unei gradinite pline de intelegere ca a noastra!) l-am scos de la dansuri (nu participa cu placere la ore de aerobic) si am cerut sa incerce pianul. Joia era ziua de pian. Doamna director a chemat profesoara, am facut cererea de inscriere si am cerut permisiunea de a-l insoti la prima lui lectie.
David, cand face o activitate noua are nevoie de validarea mea daca lucrul acela e bun, corect se uita-n ochii mei sa caute ok-ul pentru ceea ce sace. Stiam ca trebuie sa fiu la prima ora. L-am asezat pe scaunelui din fata orgii (pianul este de fapt o orga) si doamna a disparut. si bine a facut.
David, canta , mami la pian! Am atins cu degetele mele claviatura. A atins si el. Degetelele acelea mici erau parca nerabdatoare sa descopere sunetele ca pe ceva indelung asteptat. Le misca atat de firesc de la un capat la celalat, de parca de luni bune face asta.
L-am privit. Era relaxat, incantat. Din cand in cand imi cauta privirea sa-i spun ca face bine, ca poate continua.
Apoi mi-a spus si el: Taten câtă a piamiu!
Da mami, bravo, cânţi foarte frumos!
Seara am vorbit la telefon cu bunicile lui şi le-a spus singur că el cântă.

Si voiam sa va mai spun un secret. incă de cand eram insarcinata imi doream un singur lucru: copilul meu sa fie fericit. Nu ilustru, nu genial, nu cu coronita la scoala, pur si simplu fericit. Asa este David in momentul de fata, cel putin cat noi doi suntem impreuna FERICIT!!!! Rade, vorbeste tare, ne luam in brate, ne pupam, alergam pe strada cu bicicleta, gatim amandoi, facem curat. L-am facut sa descopere lumea si mai ales L-AM INVATAT SA IUBEASCA. SA AIBA BUCURIA DE A TRAI.
Poate ca nu va fi premiant, poate ca nu va merge la facultate, dar va fi un ins atat de fericit, incat zambetului lui va fi in stare sa faca lumea asta mai buna.
De la 1 noiembrie mi-am scurtat si orele de lucru la serviciu. Vom avea si mai mult timp sa traim intens clipele noastre. Va repet si am sa repet pana veti intelege: nu ABA vindeca autismul, ci iubirea, implicarea totala a mamei.
Invata-ti copilul sa rada, sa iubeasca, sa aiba incredere in tine si apoi, zi de zi arata-i lumea si vei reusi!

Adevar graiesc copii

Azi am sa scriu putin din lipsa de timp

Vreau sa va povestesc ce s-a intamplat ieri. S-a dus Florin sa-l ia de la gradinita si o fetita l-a tras de mana:

- Tata lu david?...vreau sa-ti spun ceva.

-Spune!

- Sa stii ca David a invatat sa vorbeasca!

A fost cel mai frumos compliment auzit vreodata e el, de mine. A fost ca si cand micuta aceea ne-ar fi dat un premiu pentru „intraga activitate“. A fost cevaul pe care-l asteptam de mult.

A fost...

si inca ceva

L-a picat ploaia zilele trecute si a cocluzionat APA E UDA!!!!

Cea mai draguta concluzie a sa.