Aseara David a facut cunostinta cu Laura si Ana, noile lui terapeute pe care le-a indragit imediat, pe Ana chiar a pupat-o, ia spus sa faca nani cu el. Laura e o tipa deosebita, dedicata lucrului cu cei mici. Sper sa-si dea seama ca poate fi intr-adevar o buna coordonatoare si eu i-am oferit sansa sa incerce cu David.
Am un sentiment destul de bun, de saptamana viitoare ne reintram in ritm. Azi dimineata Mok a facut doua faze dragute. Ne jucam cu tractoarele si mi-a spun ca se invarte ceva.
-roata, spun eu
-Oata, spune el.
-Uite roata mare!
_uite oara maee!
-uite si roata mica.
-Doi oata, spune David foarte sigur pe matematica lui!
Minunat! A facut o adunare!
Apoi a constatat ca muzica era data destul de incet si mi-a zis:
-Aiaiiii (muzica) a tae!
-vrei sa dau muzica mai tare?
-Daaa mi-a raspuns el destul de fericit vazand ca l-am inteles si l-am ascultat.
Sa aveti si voi o zi la fel de buna ca a mea!
vineri, 15 ianuarie 2010
joi, 14 ianuarie 2010
3 ani si 4 luni
Asta este varsta lui David astazi. La multi ani dragul meu copil!
Ieri am divortat amiabil, "cu acordul ambelor parti" de fosta sa coordonatoare de terapie. Nepotrivire de caracter, ce sa-i faci sau mai bine zis nepotrivire intre cerere si oferta. Am avut parte de multe lucruri bune impreuna, dar cum spunea si ea, eu vreau altceva pentru David.
In seara aceasta piciul meu isi va intalni noii sai terapeuti: Laura si prietena ei. Vom face o prima sedinta impreuna, cu program stabilit de toata lumea si in interesul lui David. Sa fi intr-un ceas bun, asa cum spun eu de fiecare data.
Oricum el s-a cam rasfatat in ultima perioada, mai ales ca tati ii sufla destul de puternic in cornite. Are nevoie de un pic de disciplina in viata, ca noi toti de altfel. La gradi merge excelent si face lucruri pe care acasa nu le face sau lucruri pe care nici nu visam sa le faca vreodata: papa sandvisuri singur, cu unt, dupa ce le da sunca jos, bea lapte cu Nescuiq, desi de lapte "s-a lasat" de mai bine de 7 luni, picteaza, repeta cuvintele din poezii dupa doamna, se joaca cu picii din grupa, doarme de pranz (acasa nu mai face asta!).
Gradinita asta a fost o alegere excelenta. Ma bucur ca am avut curajul sa-l dau la stat. Gradinitele particulare nu-si justifica banii absolut deloc. Nu-mi era de niciun folos daca blanda educatoare de acum un an ii tinea toata ziua in brate, dar daca doamna Ileana ori Ioana il scot in fata sa repete o poezie, sa arate formele ori ce grozavii mai fac ei pe acolo nu face decat sa ma bucure, iar pe el sa progreseze.
Sincer, mi-s dori ca David sa aiba un frate, dar pana nu-l vad pe el recuperat nu am curajul sa fac asta. Nu se stie niciodata....
te iubesc, minune!
Ieri am divortat amiabil, "cu acordul ambelor parti" de fosta sa coordonatoare de terapie. Nepotrivire de caracter, ce sa-i faci sau mai bine zis nepotrivire intre cerere si oferta. Am avut parte de multe lucruri bune impreuna, dar cum spunea si ea, eu vreau altceva pentru David.
In seara aceasta piciul meu isi va intalni noii sai terapeuti: Laura si prietena ei. Vom face o prima sedinta impreuna, cu program stabilit de toata lumea si in interesul lui David. Sa fi intr-un ceas bun, asa cum spun eu de fiecare data.
Oricum el s-a cam rasfatat in ultima perioada, mai ales ca tati ii sufla destul de puternic in cornite. Are nevoie de un pic de disciplina in viata, ca noi toti de altfel. La gradi merge excelent si face lucruri pe care acasa nu le face sau lucruri pe care nici nu visam sa le faca vreodata: papa sandvisuri singur, cu unt, dupa ce le da sunca jos, bea lapte cu Nescuiq, desi de lapte "s-a lasat" de mai bine de 7 luni, picteaza, repeta cuvintele din poezii dupa doamna, se joaca cu picii din grupa, doarme de pranz (acasa nu mai face asta!).
Gradinita asta a fost o alegere excelenta. Ma bucur ca am avut curajul sa-l dau la stat. Gradinitele particulare nu-si justifica banii absolut deloc. Nu-mi era de niciun folos daca blanda educatoare de acum un an ii tinea toata ziua in brate, dar daca doamna Ileana ori Ioana il scot in fata sa repete o poezie, sa arate formele ori ce grozavii mai fac ei pe acolo nu face decat sa ma bucure, iar pe el sa progreseze.
Sincer, mi-s dori ca David sa aiba un frate, dar pana nu-l vad pe el recuperat nu am curajul sa fac asta. Nu se stie niciodata....
te iubesc, minune!
luni, 4 ianuarie 2010
109 cuvinte
Pentru prima data le-am numarat pe cele care se inteleg clar si denumesc obiecte ori actiuni din viata fiului meu. Nu stiam ce ma astepata cand m-am apucat sa scriu. Era o lista pentru Laura noua terapeuta, ca sa stie de la ce sa porneasca cu el. Le-am grupat pe categorii ca sa-i fie mai usor de urmarit.
Si am ajuns la 109 cuvinte, cele mai de pret, cele mai importante, cele mai....divine care s-au rostit vreodata. Am fost atat de emotionata, de parca, brusc, dintr-o data am sarit din taramul viselor in cel al realitatii. Sa continue tot asa si sa ne saturam odata si odata de vorba amandoi.
Vacanta asta i-a prins foarte bine din toate punctele de vedere. A fost inconjurat de oameni dragi, nu a avut un program strict, a fost cu mami si cu tati tot timpul. I-am cerut in continuu sa denumeasca orice intalnea in calea lui, sa lege cuvintele intre ele in mici propozitii. Nu stiu cum, dar usor usor am reusit.
Azi dimineata, la gradi doamna educatoare a ramas uimita cand l-a auzit pe David: Unde e tati? tati mino a mine! Pentru ca tati ne lasase cu masina in fata gradinitei si mie imi revenise ingrata misiune de a-l reacomoda cu grupa mica. Ma simteam atat de flatata de uimirea sa incat parca fiul meu tocmai terminase de recitat cele 99 de strofe ale Luceafarului.
Baiatul meu vorbeste, nu mult, nu des, nu cu toata lumea, DAR VORBESTE! Spune lucruri cu sens, vobeste spontan, cere, refuza, accepta, impune. El stie ce vrea de la cei din jur si noi am inceput sa-l intelegem. vacanta asta de 2 saptamani a facut minuni. daca as putea sa stau mai mult timp cu el...
Pana una alta incep anul cu multa speranta: David trebuie sa vorbeasca in fiecare zi mai mult!
Te iubesc dragul meu fiu
Si am ajuns la 109 cuvinte, cele mai de pret, cele mai importante, cele mai....divine care s-au rostit vreodata. Am fost atat de emotionata, de parca, brusc, dintr-o data am sarit din taramul viselor in cel al realitatii. Sa continue tot asa si sa ne saturam odata si odata de vorba amandoi.
Vacanta asta i-a prins foarte bine din toate punctele de vedere. A fost inconjurat de oameni dragi, nu a avut un program strict, a fost cu mami si cu tati tot timpul. I-am cerut in continuu sa denumeasca orice intalnea in calea lui, sa lege cuvintele intre ele in mici propozitii. Nu stiu cum, dar usor usor am reusit.
Azi dimineata, la gradi doamna educatoare a ramas uimita cand l-a auzit pe David: Unde e tati? tati mino a mine! Pentru ca tati ne lasase cu masina in fata gradinitei si mie imi revenise ingrata misiune de a-l reacomoda cu grupa mica. Ma simteam atat de flatata de uimirea sa incat parca fiul meu tocmai terminase de recitat cele 99 de strofe ale Luceafarului.
Baiatul meu vorbeste, nu mult, nu des, nu cu toata lumea, DAR VORBESTE! Spune lucruri cu sens, vobeste spontan, cere, refuza, accepta, impune. El stie ce vrea de la cei din jur si noi am inceput sa-l intelegem. vacanta asta de 2 saptamani a facut minuni. daca as putea sa stau mai mult timp cu el...
Pana una alta incep anul cu multa speranta: David trebuie sa vorbeasca in fiecare zi mai mult!
Te iubesc dragul meu fiu
Abonați-vă la:
Postări (Atom)