joi, 15 octombrie 2009

Al saselea simt

De multe ori exagerez ori pur si simplu ma pot insela in anumite privinte. Sunt om. E o replica celebra intr-un film vazut de curand "Daca nu vrei sa gresesti, inseamna ca ai gresit specia, trebuia sa te nasti rata!". Intuitia mea a functionat insa intotdeauna in aceeasi parametrii cu ratiunea. E poate un dar pe care mi l-a dat Dumnezeu ca sa complenseze celelalte lipsuri. Intuitia imi spune in ultimul tip ca ceva nu este in regula si nu prea reusesc sa-mi dau seama ce.

Achizitiile lui David in cadrul terapiei nu mai sunt asa de spectaculoase ca la inceput. In schimb a invatat multe lucruri cu noi: recunoaste un catel, spune am am, chiar il bucura prezenta animalelor. De curand am fost la tara si ma are 3 caini. David ii adora, ii alearga, ii lasa sa se apropie de ei. O situatie hilara a fost cu cutu mic, pentru ca era atat de mic incat David i-a spus miau-miau, confundandu-l cu o pisica. In fiecare seara, cand mergem in camera la mamaie ori la tataie eu ciocaneam, cu gandul ca odata si odata va ciocani si el la usa care nu este de la camera lui. zile, saptamani,am tot repetat gestul asta. Aseara, cand a vrut sa intre la mamaie, a ciocanit singur. A fost o incantare enorma. David a ciocanit la usa, din proprie initiativa.

Apoi a mers la usa la tataie si a intreput sa stige tataieeee, unde e tataie? A fost minunat! Eram topita de fericire. A mai invatat sa spuna ata pentru rata si sa pedaleze tricicleta. La terapie insa lucrurile stagneaza momentan. De ce? Ca David nu mai este atat de cooperant, ca nu-i mai plac recompensele, ca se cam plictiseste dupa prima ora de activitati.

Am incredere in oamenii cu care lucrez, nu le pun la indoiela profesionalismul, sentimenul meu e insa legat de implicare, imaginatie creativa. In orice caz nu eu sunt de vina pentru pasii pe loc. Poate sunt mai permisiva, poate nu-i spun niciodata nu e voie, dar ii tin mintea treaza tot timpul si-l iubesc enorm. Si asta il ajuta in fiecare zi, pentru ca vreau sa creasca cu iubirea in suflet, cu bucuria de a trai, cu dragostea pentru oameni, cu multa curiozitare, cu satisfactia descoperii individuale. Si vrea sa stie ceva ce eu am stiut intotdeauna: indiferent de ce atitudine au alti oameni fata de el, parintii sunt oamenii care-l iubesc neconditionat, care-l iarta, pentru care inseamna, intr-adevar o minune. Caci asta e David: minunea din viata mea. Semnul ca Dumnezeu ma iubeste cu adevarat!

marți, 13 octombrie 2009

Cu shadow la gradi

Incepand de ieri, 12 octombrie 2009 David are un partener de joaca la gradi, pe Claudia, umbra lui, shadow, cum se numeste in limbajul terapeutilor. Ea era ca mai emotionata dintre toti, era "prima zi de gradi". A fost o normala pentru amandoi pana la urma, David oricum era obisnuit cu ce are de facut acolo, numai ca de data asta cineva il ajuta sa fie mai atent, mai prezent, sa faca ce fac si ceilalti copii, dar in acelasi timp cu ei. Un alt castig a fost ca a facut pipi de 3 ori pana la masa de pranz, deci n-a trebuie sa se mai abtina pana la ora 13 cand ma duceam eu sa-l pun la baie.

Asadar, lucram intens. Gradi, terapeie, lucru cu mami si tati. Uneori David e coplestit de atata educatie si interes, incat se culca fara sa mai intrebe pe cineva daca este de acord ori ba. De exemplu ieri. A abormit abia la 15 la gradi (unii copii nu dorm de pranz si cam fac galagie) la 16 s-a dus tati sa-l ia. Ajuns acasa a papat foarte mult (6 sarmale!) si -a culcat, pentru ca era extrem de nervos si n-a mai rezistat la orele de terapie.

E atat de mic si atat de dulce si se trezeste din ce in ce mai greu dimineata...Dar trebuie sa facem toate aceste lucruri, pentru ca altceva ca sa-l recuperm oricum nu prea stim ce sa mai incercam. Uneori mai gresesc si pret de cateva minute incerc sa-l compar cu picii de la gradi. Ieri Andrei imi povestea atat de cursiv ca bilele si cortul sau au devenit invizibile. Iti dai seama, invizibile? Stia ce inseamna asta si are exact varsta fiului meu. Mi-au dat lacrimile pentru o secunda, pentru ca-n mintea mea s-a inserat intrebarea sfasietoare: oare David imi va povesti vreodata despre obiecte invizibile cu atata usurinta?!

Stiu nu trebuia sa fac asta, dar am facut-o si am suferit o zi intreaga. In loc sa ma bucur ca e la gradi cu shadow, eu...ma chinuiam singura. Oricum viata mea, a noastra e doar pentru el, pentru binele, transformarea si devenirea lui. Noi nu mai suntem personalitati de sine statatoare, noi traim doar pentru si prin el. Si asa va fi toata viata de acum inainte.
te iubesc, david!

luni, 12 octombrie 2009

Poezie pentru David

Te voi cunoaste si te voi atinge
Te voi lua si te voi mirosi
Te voi gusta si te voi asculta

Voi asculta sunetele tale, poate cuvintele tale,
si, mai tarziu, cand te voi cunoaste cu adevarat,
Iti voi pune intrebari, duios, ca sa nu-ti fie teama

Si tu sa ma cunosti la randul tau
ca sa ai incredere in mine

si mai apoi sa ia incredere in mine

Impreuna vom cuceri Lumea.

Mary MacCracken